Gând la gând

Şi, ca să nu mai plimbăm printre dinţii virtuali gustul cam trist al băgării anterioare de seamă, trebuie să recunosc că am întâlnit în ultimul timp şi oameni mişto, unii dintre ei şi datorită acestui blog. Îmi amintesc că l-am pornit în ianuarie 2008, după o excursie cu peripeţii la St. Louis. De fapt la St. Louis, vorba vine, căci majoritatea timpului ne-am petrecut-o pe autostrăzi. Atunci am vrut să povestesc ce s-a întâmplat, şi dacă tot am aşternut pe hârtie (electronică), de ce să nu afle şi alţii, la o adică.

Mi-au rămas în minte momentele primelor întâlniri cu prietenii cunoscuţi prin blog, le pot povesti pe fiecare. În afară de asta, mai sunt mulţi oameni de care mi-e dor, deşi nu i-am întâlnit încă, i-am cunoscut numai aici, în scris. Trag nădejde serioasă că vom dezbate cândva împreună, în direct, câteva dintre problemele importante ale lumilor în care trăim, la o terasă cu flori, cu cafele şi cu cât mai mult soare. Ei, sigur că pot să visez, si să îmi fac astfel un cadou suplimentar, post – ziua Americii. Asta pe lângă hoinăreala prin oraş, privitul artificiilor de departe, grătarul naţional, telefonul acasă, şi încă nişte mărunţişuri, care fac viaţa frumoasă.