Ieri prin gara mea mică a trecut o franţuzoaică. Da, chiar prin gara mea mică de suburbie. De unde ştii că era franţuzoaică şi nu canadiană din partea neengleză, m-a întrebat scotocitor soţul, vrând să mă încuie. Păi ştiu că era franţuzoaică, i-am spus. De unde ştii? De la ea. Aţi intrat în vorbă? Nu, n-am intrat dar am tras eu cu urechea şi am auzit-o cum explica în telefonul mobil că je suis tres fatiguee, parce que le vol du Pari au Şicago (accent pe go, nu pe şi) a durat vreo nouă ore. Deci, venea de la Paris, nu de la Montreal, deci era franţuzoaică. Sau aşa mi-a plăcut mie să cred, ca să mă simt bine că am văzut ceva de la mama stilului pe ziua de ieri.M-am uitat la ea bine şi cât m-am priceput eu de pe furiş. Nu mai ştiu exact cu ce era îmbrăcată, nu mare lucru, un fel de pulover sau plovăr sau pull-over sau sper că aţi prins ideea şi îmi spuneţi şi mie cum să scriu data viitoare. O fustă, nici nu mai reţin culoarea, nişte cizme, se vedea şi un pic de picior gol, nu mult. Dar avea per total un aer atât de elegant, atât de nu ştiu cum, că m-am luptat să nu mă zgâiesc mai mult decât e firesc şi frumos, să nu creadă că oi fi vreun exemplar ciobit la cap de criză. M-am ţinut şi eu un pic mai ţanţoşă, în caz că mă observa şi ea deşi nu cred pentru că era foarte ocupată cu telefonul. Cum o fi ajuns ea la Arlington Heights, ce treburi presante o fi avut pe acolo, nu pot să ştiu, nici nu încerc să bănuiesc.
Dar mie îmi plac de mor franţuzoaicele, aşa pigulite, bibilite cum sunt ele, aranjate şi bine mirositoare. Chit că n-am ajuns la Pari decât în sala de aşteptare de la Charles de Gaulle unde o femeie de serviciu a fost foarte amabilă cu mine şi mi-a desferecat o budă mai ca lumea să schimb omeneşte fetiţa (care atunci era un bebeluş), dar lasă că mai ajung eu acolo. Ajung şi o să mă îmbăt de franţuzoaice şic, că una abia mi-a deschis apetitul de stil. Mie îmi plac femeile îmbrăcate frumos, nu pot să fiu invidioasă, le admir şi cu unele poticneli le şi imit. Ce poate fi mai frumos decât să ai grijă de tine, să te cultivi pe dinafară şi pe dinăuntru, să fii frumoasă, veselă şi dacă mai încape şi profundă. Şi să îţi foloseşti pantalonii lălâi de trening numai şi numai când te biciuieşte cheful nebun de a muta canapeaua şi a face zile fripte prafului de sub ea şi niciodată, niciodată în alte circumstanţe. Bine, se acceptă şi la jogging şi hai să zicem şi la coada ciorbei dar în nici un caz, în nici un caz, mai departe. Uite aşa.
