Peste tot e democraţie

Trăiesc şi dau tributul meeeeeeu,
Trăiiiiind, datoare sunt şi eu mereeeeu :)

Mulţumesc pentru urări, am început cu bine Anul Nou, care nici nu mai e aşa de nou, s-au topit rezoluţiile şi s-au format bălţi late.

Ce vroiam să fac public e faptul că eu nu pot să stau pe scaun, cu chinga pusă, cu o oră înainte de aterizarea avionului. Că dacă ştiu că nu mă pot ridica, practic aud rinichii cum dripăie. Alte motive pentru care nu pot să nu mă duc la lavatory sunt:

1. beau multă apă plată
2. am şi nişte başca emoţii când ajung pe un pământ ce necesită deplasarea cu avionul
3. nu se ştie cât de lung e coridorul până la prima budă aeroportuară. La Chicago, de exemplu, are tendinţa să fie lung, aşa că suflu şi în iaurt, să fie suflat.

Asta vroiam să le transmit teroriştilor, dont mess with my right of expression and democratic use of the Water Chair. Thank you for your cooperation.

Enjoy your Joi!

În săbii să ne luptăm sau în voci să ne citim

Declar săptămâna aceasta săptămâna obsesiilor telefonice, pentru că îmi surprind gândurile hălăiduind mai mereu pe lângă subiecte care au legătură cu telefonul. Abia am aşezat la loc receptorul peste conversaţia cu un domn de la o firmă de avocatură, o voce rigidă, eficientă, şi care cred că râde numai la propriile sale glume sau la glumele altor jucători de golf.

Era o voce din aceea care trăieşte cu impresia că toată lumea îi ştie deja numele şi numărul de telefon şi devine uşor spre mediu iritată când cineva o pune să le mai repete încă o dată. Partea interesantă este că vocile plăcute şi răbdătoare, ale căror nume le cunoşti deja de doi ani, sunt oricând dispuse să ţi le mai repete încă o dată şi încă o dată, de parcă n-ar avea şi ele termene de respectat şi obiective profesionale de atins.