O gură de trai regesc

Azi am fost plecaţi în secolul 16. La graniţa dintre Illinois şi Wisconsin, într-o pădure, cineva a avut ideea de a creea atmosfera unei zile din vara anului 1574. Este chiar ziua în care Regina Elisabeta vizitează Bristol-ul, însoţită de tot tacâmul regesc. Lumea circulă costumată printre casele pline de farmec. Peste tot se desfăşoară show-uri care de care mai haioase, mai atractive. Deşi e lume multă, nu e zgomot supărător, oamenii sunt liniştiţi, se plimbă, se amuză, se simt bine. În partea din spate a parcului sunt amenajate locuri în care doamnele şi domnii vorbesc cu un accent grozav de englezesc, stau frumos la poze şi apoi ne zâmbesc înţelegători. Îşi dau foarte bine seama ce înseamnă pentru noi o porţie de farmec, o felie de vremuri trecute şi mai line, în care noţiunile de high-speed şi high-tech erau numai nişte aiureli neinventate încă.

În sfârşit apare Regina Elisabeta! Pun repede mâna pe telefon, să vină Adelina cu Iulian de la hot-dogi, să vadă regina.

De asta e bine să citeşti mult, să fii informat şi, la o adică, să ştii face un curtsy cumsecade când dai nas în nas cu Alteţa Sa.

Drept mulţumire Regina ne lasă să alegem două pietre colorate din trăistuţa cu cadouri pentru supuşii simpatici şi foarte politicoşi.

Curtea regească trece galeş un mic pod. Noi suntem la fel de fericiţi ca ei. Eu sunt de fapt în extaz.

Mulţumim Anei şi Mihaelei care ne-au informat despre manifestare. Fac câte un curtsy virtual în faţa fiecăreia, în speranţa că va fi la fel de bine primit. Pe la 6 şi jumătate ne-am năpustit înapoi pe autostradă, în strigătele mele înăbuşite de nuuuuuuuuuuu...