Simt nevoia de vitalitate, vedeaţă, căldură, soare, culori, conversaţii sclipitoare, plimbări interesante, guri căscate la vreun tors de David gol, magazine mici, gloată îmbrăcată şi parfumată mişto, zumzet pe străzi şi o inflaţie de bulevarde adevărate, mărginite de copaci bătrâni şi garduri de fier forjat. Cred că am o problemă tehnică legată de liniştea excesivă, psihanalistul ştie de ce. O fi şi o ţârucă de seasonal affectivity disorder, adică sindromul omului sătul de întuneric şi ger. Poate vreo câteva poze de astă vară, de la Anderson Japanese Gardens din Rockford, Illinois, rezolvă aspectul legat de clorofilă.
