dacă n-aş şti

dacă n-aş şti povestea Babei Dochia, mi-aş arunca TOT sectorul cu bundiţe la gunoi. Dar cum o ştiu, alături de alte câteva poveşti adunate de pe aici şi de aiurea, am devenit un pic mai prudentă. Oricum, aproape că nu-mi mai amintesc cum să mă comport când nu mi se lipesc nările la ieşirea de prin incinte.

Frig si bine

-15 grade si se simt ca -22. La noapte -20 si se simt ca -100.
Ori am imbatranit si m-am facut cusurgioaica ori iarna asta feels like forever.
Pai sa-mi inghete mana pe volumul din care ma culturalizez, in timp ce centrala termica baga, saraca, la maxim?
Ceva e putred in Danemarca, poate fix acelasi lucru care e sloi la Chicago.
Dar si cand vine primavara, pe multi am sa popesc si eu, ca sa recuperez.