Efectului secundar al horoscopului de dimineaţă asupra unui cetăţean de seară

E dimineaţă. Acolo la voi. La mine e (ca de obicei când vă întoarceţi în pat de pe stânga pe dreapta pentru a pocni deşteptătorul) seară. Ora de culcare. Înainte de somnul de noapte mai apuc să aud pe Europa FM horoscopul de dimineaţă. Aşa aflu că un gram de ipocrizie face bine dacă vrei să fii acceptat într-un grup. Este mesajul vărsătorului pentru dimineaţa/seara de 2 septembrie. Parcă n-ar fi suficient că e toamnă. Acum plec să caut şi ipocrizie.


Credeam că mai am un pic prin casă, printr-o pungă din dulapul ticsit. Eram aproape sigură. Mă duc să caut, scot din ambalaje toate goblenurile, macrameurile, nimicurile promoţionale adunate de la târguri, hainele nepurtate, hainele purtate puţin, pantofii navy blue pe care nu ştiu sigur de ce i-am cumpărat, pantofii alb-gri pe care ştiu de ce i-am cumpărat (pentru că au fost numai 8 dolari perechea şi merg cu orice) plapuma de iarnă (mai mult pilotă decât plapumă autentică), tot. Nu o găsesc. Înseamnă că nu mai am nici un pic de ipocrizie şi nu mă pot integra cumsecade în grup.

Asta nu poate rămâne aşa. Îmi pun şlapii, flip-flopii care îmi despart degetul mare de degetele obişnuite de la picioare, aranjez pantalonii de trening şi îmi trag un tricou negăurit în locul celui în care am prăjit şniţele. Nu e problemă, magazinul funcţionează şi noaptea. Ajung şi parchez. Intru şi caut. În magazinul acesta aşa de mare trebuie să dau şi eu de câteva borcănele de ipocrizie. Merg la intrare să iau pliantul, în caz că există oferte speciale. Nu există. Cel puţin nu pentru acest articol.

Caut. La raionul cu felicitări, unde găsesc numai ipocrizie încorporată, care aşadar nu se poate vinde separat. Nu văd nici o felicitare fără text scris dinainte, niciuna albă pe care la o adică trimiţătorul să scrie cu mâna lui ce sentimente nutreşte faţă de destnatar. Caut. La raionul de săpunuri, de oliţe, de dulciuri, de medicamente, de cosmetice. La cosmetice găsesc destulă ipocrizie dar nici aici nu se vinde separat. Numai împreună cu pudra sau cu rujul. Nu, eu vreau ipocrizie în stare pură, ca să mă integrez mai repede în grup.

Merg la vânzător. Bună seara, aveţi ipocrizie? Îşi sună managerul. Mai avem ipocrizie? Nu, s-a terminat, s-a cumpărat tot week-end-ul, a fost şi o ofertă convenabilă: cumpărai un borcănel la preţ întreg iar al doilea borcănel venea la 1 cent. Dar nu e problemă, putem comanda acum de la depozit. Câtă aveţi nevoie? Câtă am nevoie? La horoscop mi s-a recomnadat un gram dar nu mă bazez eu pe asta. Poate cei de la horoscop nu mă cunosc. Mai bine comand o găleată întreagă, ca să pot să fiu, în sfărşit, în rând cu lumea. Managerul îmi spune că pot primi două găleţi de ipocrizie, prima la preţ întreg şi a doua la 50% reducere. E bine şi aşa. Plătesc, urc în maşină, ajung acasă şi merg la culcare.

Mâine dimineaţă, când voi v-aţi săturat deja de servici şi veniţi spre case intrând în drum la piaţă ca să luaţi roşii sau un detergent de vase, eu o să mă prezint cu chitanţa înapoi la magazin ca să îmi iau marfa ambalată în două găleţi mov. Sper să îmi ajungă. Dacă prisoseşte, o găleată o pun pe vapor, să am şi când ajung acasă. Mulţi mi-au pus în vedere că e necesară. Şi le mulţumesc!