No, nii, că azi m-o binecuvântat telefonic un father din ăsta care ţine predici pe bani la popor. Mi-o dat o binecuvântare înregistrată şi transmisă în sistem automat, de era să leşin de două ori, o dată de emoţie şi pe urmă de bucurie. Că mie îmi plac mult mesajele automate, cu cât îs mai automate, cu atât mai bine. Da’ binecuvântări nu am mai primit prin telefon, de obicei mă întreabă numai dacă vreau să iau un credit foarte convenabil pentru procurarea de echipamente industriale sau dacă nu mi s-a făcut să mă duc în Bahamas, că mai este un loc pe barcă. Îs aşa de fericită că s-o gândit popa şi la mine, cum stăteam eu aicea singurică şi moşmondeam un ou fiert tare, că vreau şi io să ţin dietă. Măcar până la prânz. Şi cică un ou fiert tare îţi taie foamea. Împreună cu cheful de viaţă, desigur.Şi chiar cum mestecam gălbenuşu’ şi un pic de copan de pui rămas de la picnicu’ de ieri, sună telefonu’. No zi şi tu! Hello, this is Ăsta şi Ăla Company, how may I help you? Am zis că poate îl pot ajuta şi io cumva, indiferent cine o fi. Da’ când colo m-o ajutat el instantaneu, că ce poate fi mai fain decât o binecuvântare telefonică, marţea la prima oră, când stai cu speranţa căzută pe birou şi cu gândul la viitorul care începe joi. Ce la fix o venit! God bless şi pe tine father şi să faci mereu săli pline, că oamenii vrea să te audă şi să te vadă. Adevăru’ îi că şi ritmu’ ăsta sacadat în care vorbeşti îi mişto, liniştitor. Publicu râde, că acuma ce să facă, biletu’ îi plătit, popă sold-out ce eşti. Ba nu, stai că ăştia chiar se distrează de le sare tişărtul peste chimirul cu carduri! Mă frate, mă!
Zi ceva, că îţi tot mulţumesc până deseară, dacă nu mă opreşti. Că mie când îmi face omu’ un bine, jură că nu îl mai comite a doua oară, că se acreşte de atâtea mulţumiri. Da’, na, acuma ai făcut pocinogul, m-ai impresionat până la lacrimi, n-ai decât să suporţi consecinţele. Dacă nu mă făceam contabilă mai bine mă făceam şi eu father, să circul prin America pe dolarii enoriaşilor, că ai mei nu ştiu ce dracu’ au, alunecă din buzunar ca turistu’ pe coaja de banană. Io ţi-aş mai scrie, că nu mi-e greu, şi-mi şi place, da’ am de făcut nişte chestii aici, or cumpărat unii nişte acţiuni şi după aia le-or vândut şi acuma trebe să le zic cu ce s-or ales. Un pic de capital gain aici, un pic de loss acolo, treaba merge ca unsă. Poate chiar e unsă, cine ştie. În încheiere permite-mi să-ţi zic că nimic nu-i mai fain ca libertatea de exprimare. Numa’ binecuvântările înregistrate, pe bune vorbesc acu’. Hai să mai stăm în touch, că merită.
No comments:
Post a Comment