Cînd profesoara din liceu (fie-i Australia uşoară) ne-a împărţit în medicinişti, politehnişti şi altele, eu am intrat în categoria şi altele. Subcategoria economişti. Am aprofundat matematica pînă la nivel de integrală scoasă de sub integrală, cu formule intimidante şi posibil încă ascunse în memoria de (foarte) lungă durată. Probabil cu un ciocănel le-aş putea recupera.Am învăţat economie, adică am însîngerat manualul cu pixul, dezbrăcînd cererea şi oferta de toate amănuntele care trebuiau reproduse la examen. Din păcate, din considerente de metodica predării şi structura programei de prin 1993, nu am fost expusă deloc unor profesori de psihilogie, sociologie sau (ca să rîd puţin de oală spartă) chiar jurnalism. Cu psihologia mi-am strîns mîna mult mai tîrziu, din greşeală, în timp de aşteptam să vină la întîlnire contabilitatea.
Am insistat să bat cărarea economică din puterea obişnuinţei, vă amintitţi cum o oaie a mîncat o oaie. Ciobanul a luat puşca şi a plecat cu lupul mort. Cel mai frumos interval lucrativ s-a derulat în slujba unei edituri. Am dat atît de multe probe pentru a pătrunde acolo cu carte de muncă încît la final uitasem cînd am început.
Aveau cărţi frumoase de care mi-e drag şi acum. Le-am ales pe cele de limba engleză, pe care am învăţat-o singură şi s-a lipit repede, pentru că îmi plăcea. Nicăieri nu e eficienţa mai desăvîrşită decît acolo unde îţi place ce faci. Şi cu cine. Şi unde au ecrane plate şi parchet melaminat, iar gunoiul este scos afară la maxim două zile.
va urma
No comments:
Post a Comment