Cînd se nimereşte, se mai potriveşte

După ce postez precendentul la 3.06 pm, în loc să plec în treaba mea, mai frunzăresc vreo cinci minute internetul. Aşa mi se aduce la cunoştinţă despre isprava domnilor români din Chicago care se treziră prinşi cu mita-n sac. N-au dat mult, 2000 de dolari, 500 de dolari, aşa cotă slabă avem aici în landul lui Al Capone? Cred că s-ar cocoşa de rîs confraţii din ţara mamă.

Oricum, federalii ăştia fără simţul umorului i-au băgat puţin la închisoare, de unde au fost scosi pe cauţiune, ca într-un film american care se (şi ne) respectă. Mai jos este link-ul pe care am găsit ştirea. Ce îmi place mie cel mai mult este că aceşti domni sînt strîns îmbrăţişaţi cu activităţi de genul pastori, credincioşi şi alte reţele de oameni de bine. Că reţeaua cu cît e mai mare, cu atît e mai puternică, pardon să avem, şi sănătate la toată lumea. De aceea prefer să mă rog la Dumnezeu în privat, de cele mai multe ori între mine şi EL. E mai de încredere aşa.

Să corectăm şi formula de debut din cel de-al doilea paragraf al postării anterioare: transpirînd puţin de plăcere la gîndul profitului născut după scăderea cheltuielilor şi a mitei (cînd e cazul) din chiriile încasate. A-curat- eţe maximă de data asta, sper!

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/804976/Mita-romaneasca-la-primaria-din-Chicago/#