Dacă e America de Nord, atunci să cumpărăm

Creduli au fost, creduli sînt încă, şi-or fi cît neamul românesc, şi pe urmă ajung aici şi strîmbă din buze că nu e bine. Ba e perfect, daţi-mi voie să vă lămuresc! Credit cardul dumneavoastră a scăpat de sub control? Nici o problemă. Nu vă încărcaţi sinapsele sensibile cu sentimente inutile de vinovăţie. Sînteţi nevinovat, curat – cristal. (Phui, cum ieşi din subconştientul meu englezesc expresia crystal clear, uşi, uşi, intră la loc că aici scriem în română).

Da, de vină sînt numai prădătorii ăia din China şi încă vreo cîteva ţări, care produc mărfuri pînă la o destrăbălare comercială devenită de nesuportat. Nu se mai satură. În loc să lase şi ei acul şi aţa şi banda transportoare şi matriţa de plastic, să mergă acasă, să-şi scoată chinezoaica cu picior mic şi unicul copil permis la plimbare sub cireşi, ei ce fac? Nu vor să îţi dea nici un răgaz. Că tu cînd te duci în magazine, mînat din urmă de o plictiseală fără egal (ok, ai citit şi filosofie, ai pedalat în parc, ai spălat vasele sau le-ai aruncat, după posibilităţi, şi tot mai ai chef de altceva mai relaxant), ce să faci, cumperi. Pe principiul universal ochii văd, inima cere, cardul plăteşte, maşina duce prada acasă.

Apropo de maşini, sînt aşa de frumoase că îţi vine să le pupi degrabă chiar acolo, în curtea dealer-ului, unde strălucesc ca nişte sori mai mici. De toate culorile. Eşti om. Cît poţi rezista? Binele ne intră încetul cu încetul în oase şi pînă ne sucim de pe stînga pe dreapta, din nebăgare de seamă ne-am şi obişnuit cu el. (La Auto Show-ul din 2007 chiar am aproape pupat o maşină. Roşie. Acolo poţi freca cît vrei bijuteriile pămîntului şi nu se supără nimeni pe persoana ta modestă).

Revenind, nebun ai fi să nu te obişnuieşti cu binele. Iar populaţia activă a ţărilor despre care pomeneam puţin mai sus poartă toată vina morală a bunăstării tale. Că dacă într-o zi s-ar enerva şi n-ar mai munci pe cîteva bucăţele de cenţi pe oră nu s-ar mai face outsourcing cu grămada, nu s-ar mai produce atît de mult şi ieftin prin alte pete ale globului iar coarnele drăcuşorului comercial care ne tentează ar avea tendinţa să cadă pe jos, ca să călcăm pe ele.

Acuma zic, întreb, încerc să aflu, dacă enervarea ar fi generală în rîndul producătorilor grei şi ieftini, unde ar pleca corporaţiile cu outsourcingul lor în ruccsac? S-ar supăra, şi-ar lua halele în spinarea hrănită bine şi ar pleca, unde? Că am un atlas şi acolo se vede că pe celalalte planete ale sistemului solar nu sînt chinezi. (Încă).