Ieri prin gara mea mică a trecut o franţuzoaică. Da, chiar prin gara mea mică de suburbie. De unde ştii că era franţuzoaică şi nu canadiană din partea neengleză, m-a întrebat scotocitor soţul, vrând să mă încuie. Păi ştiu că era franţuzoaică, i-am spus. De unde ştii? De la ea. Aţi intrat în vorbă? Nu, n-am intrat dar am tras eu cu urechea şi am auzit-o cum explica în telefonul mobil că je suis tres fatiguee, parce que le vol du Pari au Şicago (accent pe go, nu pe şi) a durat vreo nouă ore. Deci, venea de la Paris, nu de la Montreal, deci era franţuzoaică. Sau aşa mi-a plăcut mie să cred, ca să mă simt bine că am văzut ceva de la mama stilului pe ziua de ieri.M-am uitat la ea bine şi cât m-am priceput eu de pe furiş. Nu mai ştiu exact cu ce era îmbrăcată, nu mare lucru, un fel de pulover sau plovăr sau pull-over sau sper că aţi prins ideea şi îmi spuneţi şi mie cum să scriu data viitoare. O fustă, nici nu mai reţin culoarea, nişte cizme, se vedea şi un pic de picior gol, nu mult. Dar avea per total un aer atât de elegant, atât de nu ştiu cum, că m-am luptat să nu mă zgâiesc mai mult decât e firesc şi frumos, să nu creadă că oi fi vreun exemplar ciobit la cap de criză. M-am ţinut şi eu un pic mai ţanţoşă, în caz că mă observa şi ea deşi nu cred pentru că era foarte ocupată cu telefonul. Cum o fi ajuns ea la Arlington Heights, ce treburi presante o fi avut pe acolo, nu pot să ştiu, nici nu încerc să bănuiesc.
Dar mie îmi plac de mor franţuzoaicele, aşa pigulite, bibilite cum sunt ele, aranjate şi bine mirositoare. Chit că n-am ajuns la Pari decât în sala de aşteptare de la Charles de Gaulle unde o femeie de serviciu a fost foarte amabilă cu mine şi mi-a desferecat o budă mai ca lumea să schimb omeneşte fetiţa (care atunci era un bebeluş), dar lasă că mai ajung eu acolo. Ajung şi o să mă îmbăt de franţuzoaice şic, că una abia mi-a deschis apetitul de stil. Mie îmi plac femeile îmbrăcate frumos, nu pot să fiu invidioasă, le admir şi cu unele poticneli le şi imit. Ce poate fi mai frumos decât să ai grijă de tine, să te cultivi pe dinafară şi pe dinăuntru, să fii frumoasă, veselă şi dacă mai încape şi profundă. Şi să îţi foloseşti pantalonii lălâi de trening numai şi numai când te biciuieşte cheful nebun de a muta canapeaua şi a face zile fripte prafului de sub ea şi niciodată, niciodată în alte circumstanţe. Bine, se acceptă şi la jogging şi hai să zicem şi la coada ciorbei dar în nici un caz, în nici un caz, mai departe. Uite aşa.
40 comments:
Amalia, esti savuroasa! Eu nici nu mai stau la mine pe blog, mai bine vin la tine, ca-i mai vesel, depresiva aia de dincolo ma plictiseste! :)
Acu despre frantuzoaice: sa ma ierti daca zgaltai mitul tau, dar eu am auzit ca frantuzoaicele (alea din Franta) sunt sleampete, uratele si cam certate cu epilatul. Adica certate de tot, de fapt. Nu am dovezi, n-am ajuns in Franta decat intr-o parcare, in drum spre Spania... asa ca barfa am auzit, brafa dau mai departe.
O sa razi, dar eu pe cele mai sic femei, mai elegante, le-am descoperit in Austria, la Viena. Si, pe locul 2, aici, in Romania.
Te-ai intrebat vreodata de ce...unii soferi insista sa ne polueze cu numele si data lor de nastere?:)
wwww.tvdece.blogspot.com
Eu (prospat patita in aeroportul din Paris unde o tanti de la ghiseu m-a intrebat cu un ton de "smartass" daca eu cred ca avionul e autobuz sau tren cand am intrebat-o daca pot sa urc si eu in avion din moment ce mai statea jumate de ora pana la decolare) nici sa nu aud de frantuzoaice, de francezi si de tara lor. Sa-mi mai treaca supararea, poate ca o sa zic si eu de bine. :))
Am uitat sa pun in email ca nu am apucat sa vad Chicago inca. La vara, cand o sa am vacanta, sper sa trag o fuga.
Amalia, in lista cererilor de emograre bloggaristica, sub numele lui Sonice, sa ma treci si pe mine!
:-)))))))))
@Sonice, atunci s-a mai spart un mit drag sufletului meu daca si doamnele de acolo sunt lalai. Ce experiente am avut noi la Paris, eu in aeroport, tu in parcare. Poate ar trebui sa ne pregatim sa ne facem propria parere. Dar daca spui asa despre chestia cu epilatul,ih. Tot asa am auzit si despre elvetiencele get beget, ca umbla in trening. Pai ou sont elegantele Planetei?
Stai ca am avut o pauza de o zi sau doua in care am crutat lumea de dorul meu de Romania, adica de partea frumoasa din Romania. Sa vezi cand ma apuca din nou dorul si toate cele... Of.
Ionela, da, avionul e autobuz uneori chiar daca smartassa nu stia. De exemplu avionul e autobuz cand calatoresti de la Milano la Timisoara cu Carpat Air. Cand am urcat am avut impresia ca sunt in maxi taxi, erau cate doua locuri pe stanga si un singur loc pe dreapta. Lipsea numai taxatoarea.
Anna (Zuzu), cred ca s-a facut!!
Hihihiii!!!! :-)
Pai, zau, uneori dupa ce cuget la nemurirea sufletului pe blog, imi dau seama ca altii stiu scrie asa simplu si savuros si chiar ma binedispun!!
asa incat, pun un bilet in usa blogului meu si incep sa o iau prin vecini
:-)))
PS-multumesc pt blogorll. mi-am dat seama ca am comis o aroganta total nevoita, eu glumeam ca ma mut la tine pe blog ca la mine ma plictisesc uneori si vazusem ca si sonice era de aceeasi parare, insa, desi cer scuze pt arogazzzza:D, ma bucur o data in plus daca ma primesti in linkurile tale
:-)
Asa, si pentru ca vad ca mi-a fost extrem de greu sa nu bat campii, acum ca mi-am dat seama, sa revin si la subiect:
mie frantuzoaicele mi se par impartite in 2: prea carpe si ultra rafinate.
Apoi, in Viena am vazut si eu femei foarte puse la punct.
Am vazut femei aranjate, insa intr-un stil mai casual, dar tot de nota 10 si la Bruxelles, insa lor nu le cunosc "renumele" in nici o directie, e posibil sa fiu subiectiva.
Asa cum, desi posibil subiectiva, si foarte multe grecoaice mi s-au parut de asemenea foarte dichisite, cu gust si rafinat imbracate.
Cu toate exceptiile de rigoare, evident, peste tot.
In ROmania suntem vai de capu nostru per total ca natie la capitolul stil stradal, insa in sfarsit... uite ca si de parisience se alege praful cateodata si raman numai cu legenda...
Amalia, am murit de ras. De unde le mai scoti nu stiu :)) Avionul despre care zici tu seamana leit cu ala de l-am luat din Bucuresti spre Iasi (tarom, desigur). Iar una dintre stewardese avea un par gras, mizerabil si lucios de mi s-a intors. Am refuzat gustarica oferita din mai multe motive, printre care si asta.
Ai dreptate, femeia TREBUIE sa fie eleganta, sofisticata si, in acelasi timp, naturala. Urasc faptul ca blugii sunt, cel putin pentru mine, uniforma! Am uitat cum este sa porti zilnic fuste si ciorapi din cei mai fini...
Draga Anna, asa e cum spui si, vezi, functioneaza niste stereotipuri, cum ar fi cel al frantuzoaicei chic. Cred ca exemplarul comentat de mine era unul conform cu stereotipul. Iar cum eu nu mai vazusem de mult stil aproape am lesinat de admiratie in gara aceea mica :)) Ce curioasa sunt sa vad grecoaicele, vienezele, bruxellezele. Cine stie, poate intr-o zi, poate, poate...
Ionela, oh, ih, oh, ih pentru stiuardesa aceea, ca altfel nu ii pot scrie numele. Un head and shoulders, ceva??
Mihaela, asa mi-e de dor de ce spui tu, de fuste, de ciorapi. Mi-am mai luat cate un pantof cu toc, dar de cate ori crezi ca il port? Blugii sunt comozi, alegem comoditatea ca sa facem fatza turbarii ritmurilor zilnice. Dar la blugi mai pui o bluzita dragutza si arata bine. Cu treningul am eu ce am. Si cu pantalonii de pijama in care mai sosesc unele mame sa isi aduca dimineata la scoala copii!!
Mihaela, numai sa nu vezi ciorapii cei fini impreunati cu o pereche de sandale... :-)))
La mine cel putin, da reactii vijelioase si adverse!!
Si in romania inca mai sunt supusi ochii mei unor astfel de tratamente inumane :P
eu cred ca in jeansi poti fi si super chic, depinde de jeansi, de culoare, de croi, de asorteu, de incaltari.... si nu in ultimul rand, de atitudinea cu care ii asezonezi
Buna Amalia,anul trecut am vazut si eu in Monte Carlo cateva "exemplare"ca cel descris de tine.Intr-adevar frantuzoaicele(nu toate)mai pastreaza cate ceva din stilul anilor 20,30,anii elegantei si ai feminitatii vestimentare.Sunt rafinate,au stil si atitudine.Cat despre epilat nu stiu ce sa zic,eu una ma uit intotdeauna la pedichiura.Italiencele sunt si ele elegante dar doar cele trecute de 30-40 de ani.Am vazut si cucoane coafate si dichisite proband pantofi si sandale ,da cu o pedichiura si niste calcaie de-ti intorceau stomacul.In Romania eu zic ca femeile sunt curate si ingrijite,e drept ca fac gafe vestimentare,gen tocuri de 12 cm dimineata la cumparaturi,dar sa nu uitam ca multi ani romancele au fost private de tot ceea ce inseamna informatie in domeniu.te saluta "sora ta de posete"
Draga Amalia, ai dreptate, elvetiencele-zürichezele, ca pe ele le cunosc, sunt,majoritatea atit de zgircite cu stilul si cu ,,bibilitul,, ca ajunge sa te zgiriie peisajul cotidian oferit. Socul meu cultural de la inceput in tara asta mea adoptiva a debutat cu oamenii, nu-i vedeam, nu-i deosebeam, fetze albicioase, nimic particular, tenisi, blugi, sacouri strinse, totul minimal si redus, luxul incepind totusi de la marca de bicicleta, celular...Inca nu mi-am revenit dupa noua ani, e parca un concurs aici cine e mai sters. Orice abatere de la aceasta cenusie regula, inseamna aici ausländer, adica straini, si sunt slava domnului citeva pete binefacatoare citeodata in decor...Te salut cu multa caldura, azi am fost si eu prin Brasov, in weekend e oricum greu cu dorul de acasa...
Este unanim recunoscut faptul ca Parisul este unul dintre cele mai frumoase locuri din lume pentru că reuşeşte să cucerească prin artă, muzee de o valoare inestimabilă şi izul romantic care se regăseşte în fiecare colţişor al oraşului. Mai mult, de acolo vin rafinamentul si eleganta, haute couture, parfumurile frantuzesti, manichiura frantuzeasca, sampania frantuzeasca si Coco Chanel care spunea „Eu nu fac moda, eu sunt moda”. Si era sigur ... frantuzoaica.
Heeeei, fetelor, nu distrugeti mitul frantuzoaicei cochete, va rooog! Din auzite (eu nu am pus piciorul pe acele meleaguri) femeile care trec de 30 de ani sunt imbracate ingrijit in Franta (un taior chic, o esarfa asortata la o bluza, o brosa pusa cand trebuie etc, machiaj discret si eficient). Ele au arta de a se imbraca "chic", mostenita de la multe generatii, oricat incercam noi sa spunem ca "si romancele etc". Romancele se imbraca elegant sau office-elegant cand merg la birou (daca serviciul le cere) sau la intalniri de business (deci tot in legatura cu serviciul). Foarte putine sunt elegante cu gratie si pur si simplu de dragul artei.
In rest, vad o eleganta ostentativa (atunci cand o vad) sau care frizeaza absurdul sau rasul, deci nu mai e eleganta... In rest vad tendinta sport sau casual, ca sa nu mai vorbesc de tendinta "sexy", de a arata ostentativ atuurile de la natura-mama.
Poate de aceea imi place cand aud de eleganta frantuzeasca. Discreta si cu acel "quelque chose" sau "savoir faire" - pardon my French, please :)
Draga mea Anna (Zuzu), cred ca ai dreptate ca in blugi putem fi si chic, cu bluzita potrivita si cu atitudinea potrivita. Mihaela are cei mai frumosi blugi pe care i-am vazut eu pana acum, sunt decorati, pictati chiar de ea!! Si da, da, da incaltarile conteaza mult. Eu am o vorba: o coapsa ingusta in blugii potriviti, cu pantofi de soi si cu o privire umana (nu bovina) pot opera minuni, cel putin pe termen scurt si mediu. Dar aseara era inchisa pravalia cu coapse inguste, poate maine...
Draga Oana, sora mea de posete, tu ai vazut multe iar eu sunt o fiinta grozav de invidioasa pe ce ai vazut!! Dar am o invidie de soi bun, admirativa. E frumos cand vezi, poti sa compari, iti faci parerea ta. Eu raman cumva fana Europei, si in materie de haine and company. Dar am o problema mare, cand vad exemplarele acestea reusite trebuie sa le admir, sa le studiez, sa-mi iau in capul meu notite si trebuie sa o fac cat mai discret, asa ca in gara!! Te salut milaneza mea draga.
Corina, exact de ce spui tu incerca sa ma convinga sotul meu care a ajung acum niste ani o saptamana in Elvetia. Dar vezi aici pe cineva care sa il creada?? Prin capul meu umblau numai elvetience turnate din nebagare de seama dupa tipar frantuzesc... Probabil toata lumea e cat mai stearsa pentru ca ei considera ca nu au nimanui nimic de demonstrat, sunt suficiente siragurile de zerouri domesticite prin conturi. Dar mi se pare ca nu au dreptate. Te pup, abia m-am intors de prin Michigan, dar cu gandurile am bantuit prin Brasov.
Elya, bine ai venit! Nu e drept sa vorbesti despre splendorile Parisului unei fiinte care azi a alunecat numai pe autostrazi de Michigan si Illinois!! Asa am auzit, ca acolo la Paris si scarile de la metrou au cate o decoratie sub forma de frunza sau floare. Spun si eu cum spunea cantecul: acoloooooo vreeeeau eeeeu sa traiesc. Sau macar sa vizitez :)) Unde mai pui ca abia am terminat cartea despre vietile pictorilor impresionisti.
To-morrow, elegant de dragul artei, ce mult mi-a placut asta!! Exact, elegant de dragul artei, de dragul zilei in care te trezesti sanatos, de dragul rasaritului, de dragul amiezei, de iubirea serii. Noi acum ne tot grabim, tot gonim, tot strangem pe la ferestre achievement-uri in ghivece contrafacute si... cam atat. Urasc eficienta goala, vreau stil. Ce-o fi in capul meu?
somn usor sa ai,sora de posete.te-am citit dincolo si mi-am dat seama ca suntem si surori de tristeti din pacate.suntem niste musafiri prin strainataturile astea reci,tot acasa ne e gandul.mie seara mi-e mai greu,inchid ochii si incep sa bantui prin oras,Petru Groza,Sora,rasfoiesc ceva prin Universitatii.sambata vine mama (yes,yes)imi aduce multe carti si revistele(impachetate langa tabla de slanina,carnatii si ciolanul afumat aferent).sper ca duminica ajungem la Padova,la Basilica Sf.Anton.O sa spun o rugaciune si pentru tine,promit.si ca sa te mai inveselesti iti ofer o inghetata maaaare,alege tu gustul.te salut
ioiiii, Amalia, ma faci sa rosesc! multumesc si saru'mana pentru aprecieri, uite...ma faci sa mai "mazgalesc" o pereche de blugi, asa, daca tot am admiratori! te pup!
Draga mea Amalia si eu cred ca blugii ii poti purta in multe feluri, astfel incit sa arati cind eleganta, cind sporty...eu am o pasiune pentru egari, care de asemenea pot fi purtati ca si blugii, dupa mine:) I love leggings!!! sint asa comozi, ca nu-mi vine sa mai ies din ei, merg la orice...pina acum am achizitionat 30 de perechi:) te puuup, muahhh
Draga Oana, sa fie inghetata cu gust verde, de fistic! Se poate? Poate daca te rogi cu drag acolo la Basilica Sfantului Anton, pe pamantul italian de care eu m-am indragostit in cele cateva ore de duminica petrecute acolo, poate daca te rogi asa, o sa ma ajute, cred ca o sa ma ajute. Multumesc. Te salut si eu sora draga, romanca si italiana, de posete :)
Mihaela, draga mea, nu numai ca te fac sa rosesti, dar te fac sa spui si ioooi, asa, ardeleneste :). Cred ca ar trebui sa faci mai multe perechi de blugi si apoi sa faci un site cu ele. Serios.
Draga Ina, sa-ti traiasca tie colectia de leggings, si tu cu ea, ca sa o cresti si sa o porti!! In vremurile zise de trista amintire as fi ucis pentru egari din astia de care spui tu, nimic nu imi placea mai mult. Dar n-am avut decat o pereche sau doua negri, n-aveam de unde cumpara.
Gata, am citit aproape toata revista si mi-a placut foarte mult. Este un articol semnat "Amalia Nita" despre Patrick Swayze. E cumva scris de tine (stiu ca pot fi si coincidente de nume, numai ca asta ar fi prea de tot) ?
Maine pun revista in posta.
nu e coincidenta :)
Mi era dor sa viu aci si sa rad, dar ce mult m au bucurat femeile de la comentarii! Parca vad o gasca de fete, taca taca:))
Hai sa iti zic eu cum erau frantuzoaicele mele din Paris: cea mai eleganta, fancy pancy era un DOMN. Un travestit de o frumusete rara. Purta numar cam mare la picior..in rest..cum zisei..de o frumusete rara. hihihi
Mikidos, draga mea, zi-ne, zi-ne: cum sunt frantuzoaicele? Cum arata pe strada, unde se ia pulsul poporului feminin? Numai tu ne mai poti descurca.
Hm, sint niste luni bune de cind va citesc blogul si... revin pe el. Si, iata, am tresarit citind post-ul despre frantuzoaica din gara. Sint in Franta de mai bine de 18 ani si stiu ca "mitul" exista cu adevarat in realitate, asa cum stiu ca "mitul" poate fi ucis de un singur exemplar care il contrazice. De fapt, eleganta frantuzoaicelor nu este una de... nunta. De multe ori, nu este vizibila la prima vedere. Se cere observata, analizata, disecata, studiata (desigur, lumea e si aici ca peste tot : 75 % banala, dar oare nu exceptia face regula ? si mitul...).
Asadar, dupa ani si ani printre ele, le studiez inca (critic sau admirativ, in functie de circumstanta). Insa... daca imi iau in consideratie doar subalternele, fara a fi de o eleganta de toc inalt si unghii facute, sint mereu foarte ingrijite, asortate, elegante prin banalitate. Elegante pentru ca nu ies din comun, pentru ca uitindu-te la ele (cu privirea aia pe care o au uneori femeile cind cauta nod in papura) nu le poti critica. Cuvintul cel mai potrivit ar fi : ingrijite.
Apoi, eleganta lor adevarata vine din detaliu. In 18 ani la Paris inca nu am invatat sa innod o esarfa in modul acela sublim pe care il au ele de a o face. Vi se pare ciudat ? Ei, bine, toata arta frantuzoaicei de a fi eleganta ar putea fi concentrata in arta de a-si innoda esarfa. Acela "ceva, nu stiu ce" inimitabil care face ca atrage atentia doar un nimic, un detaliu ! Dar ce detaliu !
Si mai e ceva : frantuzoaicele rar se "boiesc". Rar se rujeaza.
Odata, o prietena venita de pe aiurea m-a intrebat dupa doua zile de Paris : "de ce se uita la mine ca la o c... ?" Renunta complet la ruj, i-am spus, si se va termina cu asta.
Inca un detaliu : trusa de machiaj a unei frantuzoiace cuprinde trei (doar trei) produse de baza : mascara (pentru o "eleganta" de aici, mascaraua este nelipsita si unicul produs pentru ochi), fond de ten si, eventual, putin glos colorat pentru buze (mai ales seara). Atit.
Restul ? o fusta, mai mult decit un pantalon, un ciorap asortat (rareori de culoarea pielii, de multe ori negru), un detaliu/accesoriu intotdeauna impecabil (poseta, pantoful) si... felul cum iti legi esarfa. Dar despre acest din urma element, inca nu va pot da multe amanunte: cred ca se invata de la...mama ! :))))
(Carla)
Carla, mersi mult pentru comentariu, dar mersi la modul cel mai serios, pentru ca tu esti in miezul elegantei frantuzesti si chiar de asta aveam nevoie, o parere de la fata locului. Asa e cu esarfa, poate face sau desface o intreaga tinuta. Ma uitam si la unele stewardese, esarfa le da un aer grozav. Te mai astept cu drag aici.
Completare :
Un articol de azi intr-un ziar englezesc, cu motto-ul : "Ah, de le-as semana pe deplin !"
Da, un pic, tot despre frantuzoaice (deh !) :
"British women don't mind being Europe's biggest (it's French females, the slimmest, who worry most about weight)
24th April 2009
British women are the most overweight in Europe - but are also the most comfortable about their size, a study suggests.
French women, meanwhile, are the thinnest, yet worry more about being fat than those in any other EU country.
The findings highlight both massive differences in the weight of men and women across Europe, and how countries' attitudes to obesity vary.
Curvy British actress Kate Winslet
petite French star Audrey Tautou
The study found French women worry more about their size than British women but on average weigh less
In France, the proportion of thin women has long been the highest in Europe. Around 6.7 per cent of French women are dangerously thin.
According to the most recent statistics, French women also have Europe's lowest average Body Mass Index - the measure of weight that takes into account someone's height.
Yet when researchers asked women about their 'perfect' weight, they found French women were still unhappy - and aspired to the lowest weights in Europe.
Around half of all thin French women are convinced they weigh too much, the study found.
Dr Thibaut de Saint Pol, a researcher at France's National Institute of Demographic studies, believes women are under intense pressure from French men to be slim.
'If a French person who feels fat were to go to the United States, he probably wouldn't feel fat any more,' he said.
In other European countries,
the opposite was true. The number of women in Britain, Spain and Portugal who see themselves as skinny outstrips the number who actually are.
A BMI is revealed by dividing someone's weight in kilograms by their height in metres squared. A BMI below 18.5 is regarded as dangerously underweight, a BMI over 25 is overweight while a BMI over 30 is clinically obese.
France is the only country where women and men are solidly in the 'normal' weight bracket and the only one in which more than 5 per cent of women are underweight.
French women have the lowest BMIs in Europe - 23.2 on average.
British women have the highest with 26.2, a level regarded as overweight. Italians have the second lowest BMIs, followed by Austrians, Germans and Danes.
French men also have one of the lowest BMIs. British men are the third most fat, behind Greece and Finland.
However, men appear far less bothered about being overweight, regarding being skinny as a greater worry.
'Men denigrate their own bodies when they are underweight, but when they are overweight, they often don't see a problem,' said Dr de Saint Pol.
'When women are underweight, they do not devalue that at all. But as soon as they cross the line into overweight, they find that unacceptable.'
The study was published in the institute's newsletter, Populations and Societes".
E interesant articolul, multumesc. Am fost in vizita pe blogul tau, as fi vrut sa iti scriu si acolo. Mi-a placut mult de tot formularea referitoare la spatiul apartamentului pe care il cautati: cat de mic? depinde unde... Grozav.
Post a Comment