Aproxima-v-aş şi n-am cui

cu o avere estimata la 50 - 60 de milioane de dolari

Da’ băga-mi-aş picioarele că oamenii aceştia mă fac să vorbesc urât şi nu-mi stă-n fire, dar cum aproximează ei averile marilor mahări (parcă ar exista şi mahări mici, mahării sunt mahări şi atât, de obicei chiar că şi atât, dar să revenim). Tocmai am citit această aproximare simplă, această tâmpenie unde-am suspinat tâmplă fierbinte lângă 10 milioane de dolari în plus sau în minus. Înţeleg că ăştia nu-şi numără ca şi mine cenţii când mă retrag lângă ghişeul din gară şi socotesc cum să fac să dau cât mai mulţi mărunţi, să se uşureze poşeta şi să şi iasă de-un bilet de tren. Am tot auzit şi eu despre aşa-numitele valuatios când oamenii care ştiu se aşează la un trabuc şi în pauzele de golf respiră greu asupra calculelor activelor unor companii, ca să iasă bine în relationship-ul cu bancherul acela încruntat, dar parcă 10 milioane de dolari e o aproximare prea nesimţiţă.

Păi contează dacă ai 50 de milioane de dolari sau dacă ai 60 de milioane, nu? Pentru că de stimabila biată diferenţă poţi face multe chestii, printre care şi să dai naibii munculiţa şi să te duci să trăieşti puţin, sau poate aşa mi se pare mie. Că în fond nu duci nimic cu tine la nu spunem acum unde. Iar copii când ai deja 50 de milioane de dolari aş zice că se pot juca liniştiţi cu grebla in nisipul din curtea casei din orice capitală europeană. 1 milion de dolari aproximare, primesc, dar 10 milioane mă calcă pe şoşoni. Ar trebui să umblu un pic la partea de prezentare a mea de pe blog şi să scriu Amalia, cu o avere estimată de 'aizeci – 'aptezeci mii de dolari şi pe urmă să se supere altcineva, uite măi la asta cum aproximează, parcă zece mii de dolari ar fi nimic, câte aş putea face eu cu zece mii de dolari. Şi tot aşa, în sus şi în jos. Ce bun e blogul (şi) pentru răcorire, ca un duş. Şi nu costă. Puah, ce m-am săturat să vorbesc despre bani.