Leapşa - răspunsuri întârziate şi sincere

În seara asta nu se pune problema să dorm până nu răspund la leapşa de la mikidos. Aşadar să luăm o guriţă de Nutella şi să ne tragem sub nas oglinda în care vor apărea răspunsuri la întrebări grele.

Ce îti place sa faci atât de mult încât ai plati pentru asta?
Ce să mai, îmi place să scriu. Să fiu în curtea cuvintelor, as opposed cu să fiu în ţarcul numerelor.

Daca ai afla azi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
Aş pleca acasă definitiv, cel mai târziu la finalul săptămânii viitoare. Acum încă o mai lălăi fără nici un motiv.

Daca ai câstiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Ba ferească bunul şi dreptul Dumnezeu. N-aş continua. Mi-aş lua un apartament cu două camere la Bucureşti şi m-aş duce glonţ la facultatea de jurnalism sau la cea de filologie, aş mânca puţin şi sănătos şi aş folosi purcoiul de bani pentru învăţătură, călătorii (încep cu Praga) şi rochiţe cu buburuze şi fluturaşi pentru Adelina.

Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, în cel mai important ziar din tara?
La 49, ah.
Extraordinara scriitoare română care a fost cinci ani minusculă contabilă americană.
Ce v-a determinat să reveniţi acasă? Simţeam că nu aparţin acolo.
Dar regretaţi că aţi stat atât de mult departe de ţară? Nu regret, de acolo mi-am adus vagonul de cărţi şi tot acolo am găsit ideile pentru volumul meu de debut “Poveşti cu muritoare”. Cred că au pus ceva în Nutella.

Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerera?
Să nu ne lungim inutil. Ei nu i-ar fi plăcut.

Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Varianta 1
Aici zace-un oarecare
Ce-a luptat ca un erou
Şi-a murit de supărare
Că n-a fost şef de birou.
(epigrama nu imi apartine).

Varianta 2
Amalia, născută cam din greşeală, crescută din dragoste, emigrată din curiozitate, fericită din întoarcere, realizată din întâmplare, împrietenită din obicei.

Când erai mica ce le raspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei sa te faci când vei fi mare?
Le răspundeam vreau să mă fac tovarăşa Cămărăşan (învăţătoarea mea care îmi era zînă), dentistă, poliţistă, actriţă. Că doar nu vroiaţi să le spun vreau să mă fac om de communication şi relaţii media pe vremea aceea, nu?

Ce ai face, daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
Aş pilota un avion.

Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Era super. Uneori seara o păcăleam şi mai furam o prăjitură. Ne ţinea în braţe strâns, ne mirosea, ne gâdila. Povestea cu noi de toate. Despre şcoală, despre prieteni, despre bani, despre dragoste, despre sex, despre America, despre prietenele ei interesante şi nărăvaşe pe care le-a cunoscut pe blog.

Daca ai putea acum sa te proiectezi în viitor, în ultima zi a vietii tale si sa îti iei un interviu, care sunt alea 3 întrebari pe care ti le-ai adresa?
1. Mă, tu ai răspuns în 2009 la leapşa Mihaelei?
2. Ai reuşit să fentezi ultima întrebare?
3. Şi dacă nu, de ce?

***

Şi pentru că în timp ce (nu) răspundeam la ultima întrebare m-am prins că leapşa în principiu trebuie dată mai departe, o pun pe umerii frumoşi ai anutzei şi ai mihaelei iacob, colegele mele chicago-uane.