Cerăncela

De o bună bucată de vreme am înţeles că va veni ziua când mă voi uita în gura copilei mele şi nu voi înţelege ce spune. Am acceptat gândul ca pe o altă mărgică din şiragul “dacă ţi-a trebuit emigrare”. Dar am crezut că va mai dura o vreme. Când colo s-a întâmplat ieri. Stăteam la masă liniştiţi vorbind despre una, despre alta, Adelina povestind despre şcoală şi excursia în care au fost. Au vizitat un muzeu şi un fel de expoziţie numită Underground Adventure. Ne-a spus că acolo au învăţat despre felurite vietăţi de sub pământ, worms, soil şi cerăncela. Cum? Întreb. Cerăncela. Mai spune o dată, o rog. Cerăncela, mami. Cum, mai spune-i o dată la mami. Cerăncela. Rămân cu spagheta între buze, nehotărâtă ca un emigrant proaspăt care nu ştie dacă să sau să nu. Care nu ştie dacă şirul de străin de sunete care tocmai i-a izbit neuronii semnifică ceva de bine sau ceva de rău. Cerăncela.

Mă descurajez şi apoi îmi dau seama că nu am voie să mă descurajez. Calm. Calm şi ordine. Nu mai pot înghiţi nimic, ducă-se şi cobe şi paste şi tot. Singurul lucru pe care îl pot omeneşte face este să nu mă mai gândesc la incident, să merg înainte cu viaţa, sperând că la un moment dat mă va pocni brusc fulgerul iluminării lingvistice. După-masa se preface în seară, prânzul se preface în cină, nu prea conversez, de frică să nu mă împiedic peste terţe dificultăţi. Mănânc ceva uşor, să nu se consume toate energiile în manevrele gastrice, să mai rămână şi pentru circuitele superioare.

Spăl vasele, spăl ciorăpeii, mă demachiez, trec la pijama. Mă uit la ştiri, mă îngrozesc, mă uit la Sex and the City, mi se face dor de Brooklyn Bridge. Adorm şi visez că nu apuc să arunc toate bagajele din tren în gara Deva şi ajung la Simeria. Mă trezesc, nu apuc să beau cafea, drăcui, muncesc fără chef. Cobor la Dunkin Donuts, iau o small coffee, cream on the side, thank you. Cafeaua mă înveseleşte, prind spor la calculat dividende, prind speranţă în general. Vin acasă şi aniversez douăzeci şi patru de ore de la prima apariţie a cerăncelei. Şi din subsolurile subconştientului, acolo unde se înnoadă scrisul englezesc cu pronunţia, apare victorioasă ea, tarantula. Cerăncela.