Vin acasă şi mă bucur. Am motive. M-am tîrîit cu bine prin drizzle, termen care denumeşte starea vremii cînd deşi nu plouă, te udă sistematic pînă la măduvă. Nu ştiu exact cum se procedează, probabil se ataşează cîteva site cu ochiuri mici pe sub nori şi-apoi se deschid robinetele.
Drizzle e o stare care ţine, ca şi deprimarea pe care o generează. Le-am simţit pe amîndouă dimineaţă, cînd m-am uitat pe geam. Păi nu ziceai că vine primăvara? Întotdeauna însă, chiar dacă nu vine primăvara, există e-mail-ul. Uneori şi cu un e-mail se face primăvară, darămite cu vreo opt!
Primul mă anunţă că Jamaica mă aşteaptă dar nu-mi dă adresa să-i scriu că o aştept şi eu, să vină ea, Jamaica, aici la Chicago, pe strada Harlem unde plouă, adică nu chiar, sau nu ştiu sigur, de fapt vorbim despre un drizzle. Ploaie mocănească, acum mi-am amintit, dar ce te faci dacă nu înţelege fenomenul ăsta mocănesc individul ăla din Jamaica. Şi unde zici că vine Jamaica asta boierule?
Click aici pentru informaţii free despre Jamaica, mă povăţuieşte un scris alb pe fond negru, combinaţie pe care nu o plac, pentru că aşa sînt eu, cu toane. Nu mai dau click, îmi ajunge şi poza pe care deja am văzut-o ca să ştiu că dacă plec la Jamaica puteţi uita de mine voi ăştia toţi pentru care bag cecuri în calculator!
Dar poate chiar ar fi o chestie să plec. Să aflu dacă mi se potriveşte. Pentru asta trec la al doilea e-mail, testul tibetan de personalitate. Ce să ne mai chinuim cu testul şi cu tibetanii, ştiu dinainte că sînt mototoală, am conştiinţă şi îmi place frişca! Mi se spune să nu mă grăbesc şi mi se promite că voi fi uimită. Păi eu nu mă grăbesc şi sînt uimită în fiecare zi! Apoi aud că mintea e ca o paraşută, e mai bine să umbli cu ea deschisă. Stimabili, bili, bili, lor, mintea chiar e o paraşută, nu sesizaţi?
Dar pentru că Dalai Lama recomandă să-l citesc ca să văd dacă funcţionează şi la mine, îl citesc, de ruşinea lui. A lui Dalai Lama, adică. Dar ştiu că nu funcţionează, pentru că la mine asta e regula. Aflu că răspunsurile mă vor surprinde, dar nu cred. Şi da, mi-am amintit, ăsta e testul în care vaca simbolizează cariera, aşa că trec mai departe.
Ocupată fiind cu testul, n-am apucat să verific al treilea e-mail, care îmi oferă bilete super ieftine spre unde vreau să merg, dacă am răbdare să dau click pe încă şapte link-uri. N-am. Mai găsesc un e-mail in care mi se propune o altă vacanţă, de data asta la Cancun. Aflu că 70% din Pămînt e acoperit cu apă, Hallelujah, şi paradisul are un nume: Cancun.
Îmi pare regret pentru Jamaica şi Cancun, dar nu le pot onora pe nicicare, pentru că următorul e-mail mă anunţă că a găsit pentru mine job-uri noi în oraşul în care locuiesc. Mai bine găsea într-un alt oraş, că abia aştept să mă mut de aici. Ce job-uri? Contabilitate, administrativ, bănci, finanţe, customer service, sales. Cred că plec în vacanţă.
Sau dacă nu, pot cîştiga 225 de dolari pe zi lucrînd de acasă. Să procesez tot nişte cecuri. Doamne, ăsta să-mi fie totuşi destinul? Au mai procesat şi alţii, tot de acasă, pînă le-a dispărut de prin conturi şi banii pe care îi aveau înainte de a procesa ceva. Dacă nu procesez, pot cumpăra mărfuri on-line, aşa cum mă sfătuieşte alt anunţ. Îmi pot lua viagra cu numai un dolar şi douăzeci şi unu de cenţi pentru runda de fericire. Ca să învăţ mai mult despre asta sînt poftită pe un site. Dar nu vreau să mai învăţ nimic, sînt bine şi aşa rău cum sînt.
Recalcitrantă cum mă vezi, sînt întrebată în ultimul e-mail cum m-aş simţi să am anunţul meu postat pe 2 milioane de web-site-uri. Cred că m-aş simţi obosită şi mi-aş închide telefonul ca să pot pleca liniştită în croaziera asta despre care tocmai aflu acum, în timp ce îţi scriu. Te pregăteşti de vacanţă? Mă întreabă. Încearcă o croazieră. Îmi recomandă frăţeşte. Click aici ca să afli informaţii gratuite. Dar fără click nu se mai poate nimic dragule? Şi da, mă pregătesc de o croazieră, cea către ziua de mîine, pentru că o să am treabă. Să îmi citesc e-mail-ul.
No comments:
Post a Comment