- sau vitele din curriculum-ul meu -
Am început aşa şi aşa. Cu un job la o firmă de construcţii. De acolo m-am mutat, absolut pe meritul meu, într-o editură. De la editură am cotit spre o cameră de comerţ. Apoi am luat o pauză, am făcut un copil, după care mi-am întins aripile şi am zburat în America. Aici lucrez într-o companie de contabilitate în care am zis că stau pînă mă hotărăsc unde plec. Mai durează. Un pic.
3 comments:
Dureaza pentru ca si slujbele mai putin perfecte sint mult mai putin stresante ca alea din tara. Daca-ti vezi de treaba e bine, daca nu esti dat afara scurt. Fara stres.
http://americanul.com
Este stres destul, sa stii. Nu se pune problema sa fiu data afara, ma gindesc sa plec eu, eventual.
Acuma depinde, de la caz la caz.
Es-ce-lent! Zic! Ca sa vezi cum intra o viata de om in citeva rinduri. Asta imi aminteste cum m-am intilnit cu un coleg de liceu cindva la mare la o terasa. Nu ne mai vazusem de fix 7 ani. Si ma intreaba "ce faci?". Si devin confuza.. zic: "ce-am facut in ultimii 7 ani sau ce-am mai facut asa in general, in ultimele zile, pe aici prin statiune?".. Well, m-am speriat cit de repede am terminat de povestit ce facusem in ultimii 7 ani. Si nu facusem chiar putine..:)
Post a Comment