Dolarul e down

Nu călca! Nu călca pe ghemotocul prăfuit de pe trotuar. E un dolar căzut din buzunarul altcuiva. Mai bine ridică-l, netezeşte-l şi pune-l în geantă. Apoi vezi-ţi de treburi, fără să asculţi discuţia care ţi se încinge în portofel.

Cine e pîrlitul ăsta mic, de-i tremură cămăşuţa verde pe el, mîrîie un euro plin de sine spre un leu nou şi cam somnoros. Nu ştiu, că nu l-am mai văzut de mult, mormăie leul nou. De fapt de cînd te-ai îngrămădit tu lîngă mine în acest portofel şi m-ai făcut să nu-mi mai pot întinde ca lumea picioarele, se mai plînge, din obişnuinţă, leul nou.

Tipul arată cam slab şi osos, nu crezi, cere confirmarea euro-ul şi îşi mîngîie cu grijă faţa şi verso-ul, ca să nu se boţească excesiv în strîmtoarea compartimentului de piele alocat . E pricăjit, nu ştii, e în criză, rage leul nou cu plăcere. Apoi îşi scutură coama lui apreciată brusc, dincolo de toate previziunile bancherilor în haine bune şi ghiftuiţi cu fineţuri stomacale de neimaginat pentru mîncătorul de pîine cu Rama.

E în criză, e în criză, ştiu, admite euro-ul, ca să nu pară deconectat de realităţile financiare ale planetei. În plus euro-ul se simte puţin vinovat, în poziţia lui de a doua mireasă a economiei mondiale, după ce a stricat căsnicia de o viaţă a acesteia cu dolarul american. Uită-te la dolar cît e de mic şi neatractiv, mai simte nevoia euro-ul să adîncească cuţitul.

Ce vrei, lucrurile se mai schimbă, răsuflă greu leul nou, care şi el are pe căciulă musca marginalizării pînă la eliminare a leului vechi, fostul nostru prieten milionar. Ce vremuri, ce vremuri trăim, suspină pe sub firul de siguranţă leul nou, trăgînd cu ochiul să vadă dacă euro-ul aprobă, mai mult din obişnuinţa locului, leul trăind într-un spaţiu marcat de căutarea aprobării străinătăţii. Că dacă străinătatea zice că aşa e, atunci aşa e, chiar dacă domesticul se pălmuie peste evidenţe, că nici vorbă să fie aşa.

Dolarul e down. Dar nu te baza pe asta. În afară de relaţia dintre cererea şi oferta de pe pieţele financiare ale lumii, în afară de rezervele băncii federale şi de socotelile financiarilor care ştiu, în afară de injecţiile monetare ale Dubaiului în şunculiţele esenţiale ale băncilor cu o sută de etaje, dolarul mai e influenţat de cineva. De mine.

Cînd eu am părăsit ţara mea frumoasă din estul Europei şi vestul Rusiei, dolarul era gras şi frumos, ca un măr din grădina bunicii, pe care îl furau copii peste gard seara, că nu mai puteau de poftă.

Acuma, cînd m-am mutat în zări vînate de tot Mexicul şi America Latină, de cîţiva asiatici şi tot mai puţini europeni, dolarul s-a gîndit să se prăpădească, aşa cum vedeţi.

Dar amintiţi-vă că istoria şi moda se repetă şi cînd o să zbor înapoi cu bocceluţa acasă, dolarul se va ridica de jos, îşi va netezi mototoleala reputaţiei şi va creşte la loc, ca o pasăre Phoenix apărută din cenuşa derutării mondiale. Mai sînt cîteva luni pînă atunci. Dar ţineţi cont şi de asta.