Văd că Şanelul Madmuazelul meu e făcut în America. Păi aşa ne fu vorba Coco dragă? Pe toate Lancomurile şi Diorurile am verificat ca un cerber să fie puse laolaltă on Frans, biensur, dar la Şanel nici nu m-am gândit să pun la îndoială. Văd că există un Chanel Paris şi încă unul suplimentar, Chanel New York, Inc, la zipcodul 10019. Pasămite al meu e de la branciul din New York.
Alcohol denat-ul, parfumul, aqua-a, butylphenyl-ul, metylpropionalul, linalool-ul, benzyl salyciclate-ul, citral-ul, citronel-lul-ul, coumarin-ul, geranion-ul, hexyl cinnamal-ul, hidroxyisohexyl-3-cy-clohexene-carboxaldehide-ul şi aici gata, capotez (mai erau încă şase componente) au fost sudate aşadar pe pământ american. Nu franţuzesc. Cum s-au înghesuit toate cele de mai sus într-o singură sticlă şi sticla în poşetă, nu-mi dau seama. La chimie am fost un elev cât trei dezastre. În liceu aveam două colege de bancă (la mijlocul clasei stăteam câte patru pe un rând) şi fiecare dintre colege elabora rezolvări diferite la problemele (mari) de la teza la chimie.
Trimestrial trăiam o dilemă groaznică, neştiind de la care ar fi mai bine şi mai frumos să copiez. Eram sigură că amândouă aveau soluţia bună pentru că sunt fete foarte (foarte) inteligente, dar mă simteam ruptă de nehotărâre. În final copiam de la care se întâmpla să vină cu o soluţie mai scurtă.
În timpul trimestrului trăiam cu greaţa de groază în suflet că m-aş putea trezi la tablă, faţă în faţă cu nesfârşirea şi sălbăticia formulelor. Acizi, baze, organice, anorganice, bunul Dumnezeu să le ţină socoteala, că eu nu eram în stare. Am un respect enorm pentru toate profesiile pe care nu sunt în stare să le fac, printre care cele de chimist, pilot de avion, medic, violonist şi ar mai fi cârduri de enumerat. Cu chimia am pierdut frâul şi şirul în şcoala generală, când am ieşit cu o colegă de la o lecţie şi am mers să dăm mâncare unui căţeluş vagabond. De atunci mi-am încheiat socotelile logice cu chimia.
În liceu mă prezentam trimestrial în faţa tablei, înţepenită de neputinţă. Colegii erau deosebit de de treabă şi îmi suflau din bănci algoritmii de rezolvare a încurcăturilor moleculare. Singura problemă era că aveam şi eu mândria mea şi nu purtam la şcoală ochelarii care (consideram) m-ar fi urâţit. Aşadar, fără ochelari nu vedeam clar gurile colegilor şi în consecinţă nu le puteam citi buzele. Dar nici Cristina, nici Mihaela nu se lăsau descurajate de asemenea amănunte şi insistau până luam şi eu o notă decentă, dar la limita indecenţei. Notă care alături de cele de la sport şi ştiinţele naturii îmi ofilea complet perspectiva premiului pe care vroiam să îl duc şi eu acasă, la părinţi.
22 comments:
Iti pot oferi 2 rezonuri pentru motivele fabricarii parfumului tau pe taram american:
1 - produsele de import ar costa mult mai mult (un aprox. 50%) aduse cu barca sau avionul, plus ca piata IMENSA de desfacere aici garanteaza nevoia unei fabrici locale
2 - conform cu dispozitiile FDA-ului pe care noi, toti americanii de orisice obarsie il ignoram cu dispret dar nu se lasa ne-insinuat in viata noastra, alcoolul din parfumurile frantuzesti nu corespunde si deci pentru piata americana trebuie folosit un altfel de alcool.
Motivul principal pentru care parfumurile frantzuze au cateodata usor alt miros si de asemeni, dureaza mai mult pe piele. Si pentru care e bine ca la orice escala in aeropoartele europene sa profitam de avantajele duty-free-ului.
HTH. ;)
Fain ai mai scris. Te tin minte. Revin pe blogul tau sa mai citesc. Imi place. Esti in State, asa-i? Iti inteleg dorul de tara.
Lola,
Vin din baie unde am pus iar lupa pe Dior şi Givenchy. Sunt fabricate on Frans, aşa scrie. Şi sunt cumpărate de aici. Oare şi la astea fabricate în Franţa pentru America se mătrăşeşte alcoolul as per FDA requirements? Ca să ştim :)).
Liviu,
Mulţumesc. La modul foarte sincer. Revino aici, eu mă străduiesc să pun lemne pe blog cât pot de des. Da, sunt la Chicago de cinci ani. Cu dorul au meciuri grele pe care nu le câştig.
Am meciuri grele. Dar şi cu m în loc de u, tot nu le câştig.
O, vai! Eu la chimie am fost varza. Bucura-te macar ca ai scapat de ea, ca eu dau ochi in ochi cu chimia iarasi. Ma bucuram eu cand am terminat liceul, dar se pare ca materia asta se incapataneaza sa ma bantuie din nou. Semetrul viitor trebuie sa trec in program si sa o bifez cu cel putin un "B". E un fel de misiune aproape imposibila. I-am zis sotului ca trebuie sa-mi dau demisisa de la munca ca sa pot tine pasul cu magnificul orar pe care mi l-am stabilit.
Cum ar zice romanul: "chemistry sucks!"
Demisia*
Se pare ca incep sa uit romana. (Glumesc)
In liceu, la orele de chimie, copia toata clasa de la mine ;)
o la la, chimie. aveam 4 colege mediciniste in clasa si toate lumea copia de la ele la teza. profa' incepuse sa le izoleze. ce amintiri mi-ai trezit.
in alte ordine de idei, pentru ca ai citit ce scria la ingrediente, nu te-a pus pe ganduri? eu nu mai folosesc asa ceva. yuck
Amallia, da - daca FDA-ul zice ca-s interzise, ingredientele trebuiesc schimbate in formula. Am lucrat pentru o companie de cosmetice careia i-au trebuit 4 sau 5 ani sa intre pe piata japoneza din acelasi motiv (fiecare tara are pasaricile ei) pentru ca a trebuit sa schimbe formula anumitor produse.
Scurt citat din wiki:
The perfume industry in the US is not directly regulated by the FDA, instead the FDA controls the safety of perfumes through their ingredients and require that they be tested to the extent that they are Generally recognized as safe (GRAS). Due to the need for protection of trade secrets, companies rarely give the full listing of ingredients regardless of their effects on health. In Europe, the mandatory listing of any of a number of chemicals thought to be hazardous has just begun. As well many old perfumes of like chypres and fougeres classes, which require the use of oakmoss extract, are being reformulated because of these new regulations.
Daca mi-aduc aminte bine (m-am intalnit cu informatia asta acum multi ani de zile) problema a fost cu ethanolul versus un alcool extras din cartof. Nu mai stiu care e safe si care nu si nu gasesc info sa-mi confirme spusele. Cum zice mai sus - astea nu-s chiar fapte facute publice de companii :)
Ionela,
Am scăpat :)), numai sentimentele asociate mă mai bântuie, se pare. Tu ce studiezi? Oricum semestrul viitor o să îţi ţinem pumnii!!
Joalex,
Tu erai din armata binecuvântată a salvatorilor. Nu ştiu ce ne făceam fără ei :)).
Biscu,
Ai noştri medicinişti erau şi mai izolaţi... Lasă, că a fost bine :)). Ştiu ce zici cu ingredientele, dar dacă renunţ la parfumuri şi mi se iau şi poşetele, nu pot garanta ce va urma :))).
Lola,
Mesi de info. Uite, am pornit aşa mai din glumă şi am aflat chestii interesante.
Sunt in pre-nursing (adica fix primul an de facultate cand faci obiectele de interes general) si am o lista de materii pe care trebuie sa le fac pana la toamna (la unele se precizeaza nota minima). In august se calculeaza GPA-ul si SAT-ul si inca cateva chestii, se face media, si primii 80 din cei 340 inscrisi la pre-nursing vor fi acceptati in nursing (adica restul de 3 ani de facultate).
Dupa ce mi-am ros coatele pe bancile unei facultati din romania si a carei diplome e hartie igienica in america, acum o iau de la capat. Devin colectionara de diplome. Pe la vreo 80 de ani o sa incep si eu sa profesez o meserie mai de un doamne ajuta.
Eu am avut nenorocul sa ma indragostesc de aceasta stiinta. Intre timp am terminat facultatea, masterul dar si doctoratul in chimie.... Simt ca iubesc din toata fiinta mea ceea ce se numeste in mod general ''chimie'' dar spre nenorocul meu, in Romania nu ai cum profesa...Suntem multi care terminam facultatea de profil si cum nu exista cerere de chimisti/ biochimisti pe piata muncii....suntem obligati la reconversie profesionala. Sincer, e o drama pentru multi dintre noi... nu doresc nimanui. Din aceasta cauza urasc de multa vreme societatea romaneasca si din motive personale nu resuesc sa ma desprind si sa plec. Stimez insa pe cei care au avut aceasta putere de a pleca si de a se rupe de Romania...
Vai amy, multumesc de apreciere, dar tin sa-ti reamintesc ca si eu eram la fel de cunoscatoare in ale chimiei ca si tine, asa ca nu-mi aduc aminte sa-ti fi dat vreo rezolvare are de grozava :)) (eu sunt una dintre cele 4 colege :D da chiar ca nu ma stiam la chimie, nu stiu de ce retine amy ca as fi fost asa de desteapta)
corectie: asa de grozava nu "are de grozava" - m-am grabit sa scriu iute
Probably Me,
Să simţi că iubeşti din toată fiinţa o ştiinţă sau o artă sau o combinaţie a lor e una dintre cele mai mari binecuvântări, cred. Înseamnă că ai găsit ce te face să ticăi, să trăieşti, pe partea profesională. Nu ştiu dacă felicitările mele se pot ridica la nivelul la care ar trebui, dar ţin să ţi le transmit chiar şi aşa.
Te cred că situaţia despre care îmi povesteşsti, în legătură cu oportunităţile româneşti, e dramatică. Mă gândeam că uneori mulţi din cei buni sunt condamnaţi cumva să plece, cel puţin momentan. Te-ai gândit să pleci numai temporar şi apoi să revii acasă?
Eu am avut puterea de a pleca dar nu şi pe acea de a mă rupe de România. Mulţumesc tare mult pentru mesaj şi pentru că intri pe aici.
Cristina,
Ştiu când mă iţeam în caietul tău de teze şi îţi raportam că Mihaela rezolvă altfel problema decât începusem eu să copiez de la tine :)). Ştiai mai mult ca mine, oricum :)).
M-am gandit, scumpa doamna, de nenumarate ori sa plec. Si as fi vrut sa fiu mai curajoasa, dar fac parte si dintre cei care vor sa faca totul perfect, care se implica total. Din aceasta cauza pur si simplu nu pot sa imi las copilul, fie si pentru o perioada scurta de timp. Imi amintesc prima data cand l-am lasat la mama intr-o scurta vacanta. Cate remuscari...
In alta ordine de idei, multumesc pentru felicitari, desi nu le merit, in orice caz nu mai mult decat orice alt om care se regaseste intr-un anume segment de stiinta, sau de arta, cum bine ati subliniat. Si da, binecuvantare ar fi daca (off, acest daca), daca, spun, am avea posibilitatea sa si profesam. Asa ma simt ca o mama care isi iubeste nespus copilul dar nu e cu el, tanjeste de dorul lui, dar nu ii poate auzi rasul si nu ii poate vedea zambetul.
Best regards.
Probably Me,
Aşadar avem o mamă care are în final doi copii, numai că nu poate să fie lângă al doilea datorită perfecţiunii iubirii pentru primul, pentru cel cu glas, cu privire, cu căldură. O mamă care trebuie să spună nu copilului ei de formule, datorită contextului nefericit de acasă. Îmi pare aşa de rău.
Post a Comment