Rust Angel

Şi pentru că m-am pornit, acum sânt pornită. Tot în plimbarea de duminică m-am întâlnit cu o altă formă de artă modernă, aşa de modernă că am plecat de acolo nervoasă şi revoltată. Tot la Millennium Park, tot pe Michigan Avenue, a răsărit un spaţiu drăguţ unde se aduc lucrări de artă de prin lume adunate. Aşa suna promisiunea. Ce se găseşte acum acolo e altă poveste. Foarte pe scurt, se găsesc nişte chestii, între timp mă mai gândesc cum să le spun şi dacă se aude un baaaaang înfundat înseamnă că m-a lovit inspiraţia, dacă nu, nu.

Se găsesc câteva piese metalice, dintre care una este botezată Rust Angel. Acuma eu cu arta nu sântem chiar străini, străini, nici cei mai dulci prieteni, în sensul că probabil nu ştiu despre ea cât ar fi frumos şi bine să ştiu. Poate îmi pot acorda o bilă albă că mă străduiesc să aflu mai mult ori de câte ori am ocazia şi când nu mestec în oala de pe aragaz. Dar acest înger ruginit nu e artă. Poate nu înţeleg bine engleza. Mă duc repede la biblia Englezo-Română a domnului Andrei Bantaş şi caut. Rust înseamnă a rugini sau mai există şi sensul a se prosti din cauza lenei. Care s-o fi aplicând acestui înger?

Textele explicative ataşate expoziţiei mă (ne)lămuresc cum că lucrarea comunică mişcare şi monumentalitate. Mişcare da, adică mişcarea copiilor care sar de colo colo peste metalul îngerului, cu gând de a-l folosi ca topogan. Monumentalitate, să-mi scot puţin batista de şters ochelarii, poate apare şi pe ecranul meu monumentalitatea. Nu, n-a ţinut nici aşa. Nu, stimaţi cititori, privitori şi telespectatori, acesta nu e un înger, e o bucată de metal văcsit la repezeală şi pus pe barja de Chicago, să se mire iubitorii de fiare de acolo ce artă abisală a putut genera domnul Mark di Suvero. Un pionier în utilizarea oţelului în artă, acest domn Suvero e, cred eu, doar un simplu pionier. Oţelul în artă e probabil din altă cronică de film. Mi se explică faptul că această artă combină expresionismul abstract cu constructivismul în artă. Posibil. Dar dă cu virgulă.

Mi se mai pune în vedere că monomentul are culoarea roşu vibrant iar eu continui să insist că are culoarea portocalie, care se obţine din combinarea culorilor galben şi roşu, dacă ai chef să îţi pui la treabă paleta. Dar cine vede aici un roşu vibrant eu aş spune că are o problemă iar o vizită la medicul oftalmolog ar putea fi primul pas în remedierea ei. Merită încercat.

Recunosc că votez oricând cu coapsele, torsurile şi pleoapele statuilor renascentiste dar nu sânt total închisă manifestărilor moderne în artă. M-am uitat şi eu când am avut ocazia la sculpturile lui Brâncuşi şi am înţeles că în arta modernă, în sculptura modernă, se caută exprimarea ideii din spatele obiectului, nu neapărat redarea cât mai fidelă a obiectului. Asta pot să înţeleg, cel puţin teoretic şi pot să şi admir. Însă dacă aşa merg lucrurile atunci acest înger e un melc. Părerea mea.

Iată încă două exponate din galeria în aer liber.

Şi încă unul. Mă scuzaţi. Astea sânt şinele de tren. Am crezut că e tot o plezneală de artă modernă.