Maicăle, mie îmi pare rău că te-ai dus. Am citit pe yahoo. Ai cântat frumos şi a fost o vreme în care te-am iubit. A fost o vreme în care mă uitam ca la zei la cei care “au fost la concertul lui Maicăl”. Da, ştiu, eram şi noi mai mici atunci, abia scăpaţi din chestia aceea al căreia nume nu mi-l mai amintesc, orânduirea aia bolundă în care aveam salar şi n-aveam ce cumpăra cu el. Tu ai venit printre primii la noi, nu ştiu exact cum ai aflat că existăm şi dacă ţi s-a părut o chestie cute. Dar ai venit, cu camioanele tale, cu armata care îţi sprijinea împărăţia muzicală.
Ai cântat, şi noi am plăns, aşa cum am uitat acum să mai plângem . Acum suntem grăbiţi, sătui, mai capitalişti cu zbaterea fiecărei secunde. Acum nu ne mai doare esenţial nici de mamă, nici de tată, da, vocile acelea două care se aud din boxe sâmbăta dimineaţa, la zece. Atunci am cumpărat cu mama cartea despre tine, am dat o mie de lei (o mieeeeeee) ca să îţi citim povestea şi pozele mari. Nu ni s-a părut mult. Doar era despre tine. Adică ba da, ni s-a părut mult, dar nu ne-am mai gândit la asta. Am plătit din banii mamei pe concediul de vară. Ne-am bucurat împreună.
Am răsfoit de curând cartea, am zâmbit. Uite, îţi spun numai ţie, că tu acum nu mă mai judeci, am fost în stare să stau şi să nu-mi văd mama doi ani. Cum cum? Uite aşa, de azi pe mâine. Începeam de luni, marţi nu mă gândeam la asta, miercuri mă gândeam la joi, vineri ştiam că mâine vorbim, duminica mergeam la biserică, să îl rog pe Dumnezeu să mă ajute, în ciuda tuturor detaliilor pe care nu i le mărturiseam. Dar pe care acum am înţeles că El le ştia.
Mai mult de atât nu-ţi spun, Maicăle, dar una nu pot totuşi să mi-o reprim. Nu trebuia să te albeşti atât. Că omul alb e la fel de nasol per sublim ca şi omul negru, atâta doar că dă mai bine pe sticlă. Că la concerte oricum nu se vede bine, numai dacă cheltui un purcoi de parai (auzi-mă cum zic parai, io care nu pot nici bucks să spun ca omu). Of, îmi pare rău. Aş fi vrut să îţi fie bine, poate că ţi-a fost, la anumite intervale, ca şi nouă tututror. Nu te uita că acum sunt mai pornită, mi-e necaz că te-ai dus, că s-au dus Billie Jean şi atâtea altele, că nu o să mai fie live, că o să mai învie numai pe discuri şi în amintirile mele aiurite. Dumnezeu să îţi liniştească sufletul, şi să ţină cont numai de harul tău.
12 comments:
Si pe mine m-a surprins vestea. Imi pare rau pentru el si pentru familia lui, dar mai ales pentru copiii lui. Sa-i fie somnul lin.
:(
am prieteni in vizita si am primit vestea cu shoc. ne-am adus aminte cum a fost si ce-a fost pentru noi, exact cum zici tu. eu ii decupam pozele din Almanahul copiilor. aveam Thriller inregistrat pe banda si ne punea tata la magnetofon. Dumnezeu sa-l ierte!
Servus...
si uite cum vine acea senzatie ciudata ca totusi nimic nu este nemuritor... si tot mai multe lucruri trec doar in amintire.
Toate cele bune
Eu zic asa: e o inscenare...un "this is it" onorabil pentru cei 50 de ani ai sai. Ma duce, fara sa vreau, gandul la Elvis.
Apoi: faptul ca s-a albit nu ma deranjeaza catusi de cat- in schimb, ma cam pune pe ganduri; l-as intreba, la o ceasca de vorba, ce l-a facut sa se dezica de nuanta-i naturala..? hm...
Stiu ca a fost un soc, dar sunt mai multe, se pare, la mijloc, astia tot descopera cele nedescoperite pana acum.
intr-un fel, parca ma asteptam... nu stiu de ce... presentiment, ce sa zic...
oricum, ca orice geniu, a avut ciudateniile sale - cam prea multe pentru mine ca sa trec cu vederea, si care m-au facut sa nu il mai plac, insa muzica lui imi place foarte mult.
chris, ai dreptate, poate ca de acum oamenii se vor intoarce la muzica lui si vor lasa deoparte restul. Pentru ca muzica ramane, orice ar fi. Te puuup.
Mihaela, chiar daca ar fi o inscenare - ceea ce nu cred, era vizibil cu ochiul liber faptul ca arata f rau, in mod sigur avea probleme psihice, si asta inca demult, si acestea l-au dus la acest sfarsit - operatiile estetice fiind prima cauza... halul in care ajunsese nu poate fi explicat decat prin abuzurile duse la extrem pe care le facea asupra corpului sau.
chiar acuma zicea o tanti la stiri ca s-au speriat aia cand au facut autopsia, nu mai avea piramida nazala si o nara, era chel, si scheletic. brrr
biscu, chiar voiam sa zic ca si mie imi punea tata la magnetofon :)) si dupa aia m-am uitat sa vad cine scrisese asta :))
chris & biscu: inseamna ca poate v-ati mai intalnit :)) Va pup.
Despre piramida nazala & co, ii de ras, bineinteles, dupa ce termini plansul.
A fost un artist care a crescut o data cu noi. Urmaream cu nesat casetele video la prieteni, in vremurile acelea tulburi. Decesul lui a inceput o data cu multele operatii estetice. Nu inteleg de ce a recurs la acestea, era un baietel si pe urma un tinerel dragut chiar si asa negru. Dupa mine succesul lui nu era conditionat de culoarea pielii. Dar, numai el a stiut si a dus cu el in mormant ceea ce l-a determinat sa se mutilare. DD sa-l ierte si sa-l odihneasca.
Post a Comment