Bre 25

Pe drumul de costişă ce duce la Vaslui, pardon, pe drumul de suburbie ce duce la gară, m-am întîlnit azi cu o maşină argintie cu numărul de înmatriculare "Bre 25".

Bre parcase la bancă, să-şi scoată cheşul din bancomat sau poate să depună un depozit în plic, mai sigur a doua variantă, pentru că maşina era un beemveu.

Făcîndu-mi drum prin parcare prin frecarea simultană a hăinuţei mele cu două maşini grase m--am împiedicat şi de stăpînul lui Bre, un domn înalt cu burtă care şi-a dat şi el obolul la politeţea asta generală care ne mănîncă şi mi-a îngînat schiuz mi.

Iar eu l-am şi schiuzat repede, din obişnuinţă. Nu ştiu exact de ce s-a schiuzat dînsul: pentru că între maşini era un spaţiu prea mic să se strecoare trecătorul de greutate şi inteligenţă medie, pentru că stăpînea un beemveu, pentru că beemveul era argintiu, nu ştiu.

Dar s-a scuzat oricum cu vlagă şi amîndoi am trecut mai departe, în drum spre trebile noastre presante.

Aşa Ricky băiatule, nu te lasă, să mă mai înveseleşti şi pe mine pe ziua de azi, că se manifestă o foarte pregnantă nevoie de înveselire. Uuuu-u-u-u-n, dos, tres, un, dos, tres. Yeeepa, să-ţi fie de bine Maria, că numai despre tine cîntă băiatul ăsta. Ascult Europa FM pe internet, de asta am sărit la subiectul lui Ricky.

Bre, să vă fie a doua jumătate de aprilie plăcută şi să mai auzim de amănunte argintii.


PS: Scuze Cătălina, un comentariu de-al tău s-a şters dintr-o greşeală de-a mea. Scrie-mi dacă mai vrei la amalianita@yahoo.com