Trăiesc şi dau tributul meeeeeeu,
Trăiiiiind, datoare sunt şi eu mereeeeu :)
Mulţumesc pentru urări, am început cu bine Anul Nou, care nici nu mai e aşa de nou, s-au topit rezoluţiile şi s-au format bălţi late.
Ce vroiam să fac public e faptul că eu nu pot să stau pe scaun, cu chinga pusă, cu o oră înainte de aterizarea avionului. Că dacă ştiu că nu mă pot ridica, practic aud rinichii cum dripăie. Alte motive pentru care nu pot să nu mă duc la lavatory sunt:
1. beau multă apă plată
2. am şi nişte başca emoţii când ajung pe un pământ ce necesită deplasarea cu avionul
3. nu se ştie cât de lung e coridorul până la prima budă aeroportuară. La Chicago, de exemplu, are tendinţa să fie lung, aşa că suflu şi în iaurt, să fie suflat.
Asta vroiam să le transmit teroriştilor, dont mess with my right of expression and democratic use of the Water Chair. Thank you for your cooperation.
Enjoy your Joi!
7 comments:
I think I missed the point..
me too:)
Fiecare persoana care traieste in America are freedon of expresion, asa cum scrie in carticica guvernamentala pentru tinerii cetateni. Daca, de exemplu, eu vreau sa ma exprim la baie si aia din avion nu ma lasa sa merg cand vreau, inseamna ca mi s-a incalcat freedom of expresion, intr-un fel mai complicat, e adevarat.
La multi ani, Amalia!Sa fii sanatoasa, vesela si optimista. Sa ne scrii mereu la fel de frumos.
Te pup, Oana
Hai mai bine sa ai multi ani. Adica la multi ani! carevasazica..
:)
Oana,
Dona,
Va foarte multumesc de urari :)
Post a Comment