Azi, 17 iunie, sunt şapte ani de când am ieşit din ambasada americană cu viza de emigrare în dinţi.
Azi, 17 iunie, mă doare capul încercând să răspund unei întrebări care m-a fascinat încă de când apărea pe coperta unei cărţi pioniereşti din seria ABC: "Şi acum încotro?".
11 comments:
well, congrats pentru aniversare :)
dar am o intrebare, mi-a venit instantaneu cand am citit-o pe a ta:
de ce trebuie sa existe o directie?
Incotro? ...
intrebare grea, dar de multe ori raspunsul e asa de simplu ... spre fericire ... oriunde ar fi si orice culoare ar avea ...
Pai ai ajuns departe deja! Unde tot atita mai vrei sa te duci?:)
Lola, mersi. Asa simt eu, ca mai exista o directie pentru mine, ca sta undeva pitita si isi râde în barba.
ina, mai vreau, for some reason, si in alta parte :))
habar nu am cand am obtinut viza! mi s-a parut atat de firesc...
am luat-o din a doua incercare :)
Incotro? Da, este o intrebare pe care ni-o punem firesc, fara sa ne dam seama de foarte multe ori in viata. Am ramas in urma cu cititul, acum m-am intors din concediu. Un concediu frumos, dar cu mult regret in suflet ca altii pot si noi nu. Sper sa-mi revin cat mai repede.
7 ani?! Pai s-a facut varsta de mers la scoala! :)
Ghiocel07: putem si noi, dar nu vrem... inca. Bine ai revenit acasa si aici :)
Flavius, pai la asta ma tot gandesc si eu :))
Post a Comment