Friday, June 26, 2009

Transpirăm sau ne condiţionăm?

Deci, vorba ălora a căror căruţă se împiedică peste boul concluziei, transpirăm sau ne condiţionăm aerul? Prima dată am zis că hai să transpirăm dar măcar să fie linişte în casă, să nu zumzăie hardughia aia de instalaţie pe care iarna ne vine mângâiere de cald şi vara ne sosesc fiori de frig. Treaba e că am transpirat cât am traspirat, şi apoi am decretat că pornim aerul. Am zăvorât bine ferestrele, una mi-a picat în cap, dar nu rău. Ştiam eu că pică, încă de anul trecut, aşa că am parat cum se cuvine.

Aşa de mult îmi place să stau cu ferestrele zăvorâte şi cu aer condiţionat, de numa’. Plăcerea maximă o ating la birou, unde nu se deschid ferestrele niciodată, adică never. Deşi nu lucrez într-un turn, ci doar într-o clădirucă cu două nivele, dar aşa le-au puiat unora minţile, să te aeriseşti pe gaura cheii.

Să nu mai spun că, într-o zi, în timp ce fircăleam la balanţe contabile şi conturi de profit şi pierderi, la un moment dat m-am trezit că îmi face un individ un semn prietenesc cu cârpa, din exteriorul geamului. Să leşin şi mai multe nu, Miţo, eu lucrez la etajul unu, şi la mine de obicei se uită numai zidul şi copacii de vizavi, nu domnii care lucrează două job-uri, al doilea fiind de spălător de geamuri. Uh, ce m-am emoţionat, şi apoi ce m-am enervat. Între aceste stări s-a intercalat un semileşin.

Deci, condiţionăm aerul, că a venit vara, probabil impulsionată de plângerile noastre că nu mai vine. Dar nu trebuia să o ia şi ea aşa de în serios, noi de plângem numai din obişnuinţă. Că în America ne dau prea mult de mâncare, că în Europa prea puţin, că iarna e prea lungă, că ploaia e prea udă, că criza, că briza, că priza. Dar vara, ţi-ai găsit, a venit cu toţi farănhaiţii plictisiţi prin storage, başca nişte umiditate excedentară.

Dar eu nu mă plâng. Că dacă nu am şi nu am poftă să transpir, dau de buton în jos şi declanşez reacţia nucleară ce îmi aduce în casă, la servici, în magazin, în maşină şi în vană răcoarea zeilor. Ce dacă mi-au îngheţat tălpile, că am scris la calculator şi iar am uitat de mine, şi chiar sub masă sălăşluieşte o gură căscată de aer condiţionat. M-aş putea contorsiona să intru sub birou şi să îi pun capacul, dar mi-e prea lene. Şi mi-a venit şi un pic de inspiraţie, de ce să mă chircesc şi să o pierd. Transpire cine o vrea, eu azi mă bazez pe buton. Şi mâine tratez iar dilema în forul meu interior, cu tot respectul, aşa cum se cuvine.




11 comments:

liliana said...

cand visez frumos sunt pe un aeroport, cobor din avion si descopar ca ma aflu in America! cum e aerul la chicago? si cum de te-ai mutat in America?

amalia said...

liliana, poate o sa povestesc si cum m-am mutat in America, ca tot imi plac mie mutarie. Aerul la Chicago e cald si destul de parfumat, pentru ca vecinii si-au taiat iarba :)

Blogu lu Ninu said...

No mi-am inchis si eu geamul, ca vad ca asa se poarta, conditionat nu am da am pornit spiratoru si l-am intors invers..Doamneeee ce briza ma loveste..no aşe.

Mihaela Iacob said...

pentru "Blogu lu Ninu": super! :))

Sofie said...

N-am sa inteleg niciodata obsesia astora de a instala la toate cladirile comerciale geamuri ce nu se deschid, doar asa de decor :) ...

Blogu lu Ninu - lol :))))))

amalia said...

Blogu lu Ninu: deschide repede geamul, bucura-te ca poti :)) Aici multe cladiri au geamuri care nu se deschid DELOC.

amalia said...

Sofie, banuiesc ca asa se construieste mai repede, mai usor, mai eficient?? De multe ori ii zic vorbe de bine aluia care a construit asa cladires unde lucrez :)

Departe said...

unu la mana, e un health and safety risk deschisul geamurilor, vrei sa sara angajatul si sa se sinucida in timpul orelor de program? doi la mana, ai naibii americani, cum vine aia cu aerul din podea, ca aici numai in tavan avem? trei la mana, apropo de spalatorul de geamuri, sper ca stii reclama de al Pepsi, da?

iar patru la mana, astept sa anunti cand racesti :))))

amalia said...

Departe: ai dreptate, mai bine sa incerce operatiunea in timpul programului de "leisure". La numarul doi, uneori vine din podea, uneori din tavan, la fiecare dupa noroc :))

Nu stiu chiar, chiar exact reclama, si sper, Doamne ajuta, sa nu racesc. Cand e prea frig merg pe furis si potrivesc hardugia sa se mai potoleasca putin.

Departe said...

ah, reclama e o povestioara despre fetele din birou care isi spun una alteia "it's Pepsi time" si beau fericite in timp ce un mascul feroce apare suspendat pe schele spaland geamurile :)

amalia said...

Departe, mersi, sa stii ca nu o stiam :)