Sunday, August 28, 2011

piece of advice

you can go to sleep now, Amalia.
The bags are ready, it's amazing that you were able to make them comply with the airline rules and regulations. But you did it.
See? I told you to buy the small navy blue bag, not the big one. Had you bought the big one, you would have filled it with twice as many pieces of this and that.

Everybody is already sleeping in the house.
It's quiet.
You were a little afraid of this night, I know, but see, things are better than imagined.
In the morning you will drive to Timisoara and then fly to Munchen and Chicago.

It's good that you decided to throw away that old wallet of yours and move everything in the new one. It means good luck.

I know, it's amazing that when you travel between continents from time to time, you discover how little stuff you actually need to be comfortable and happy.
It's important to be in a good mood when you leave. You have to let the feelings of hope and confidence overcome the separation anxiety. You know you want to go, there are so many beautiful things ready for you. I'm not saying it'll be easy. I'm saying it'll be interesting. Isn't this what you really want?

The memories of this summer are rich and colorful. Do you remeber that young man singing Lady D'Arbanville on a bridge in Paris? (I take it you have a thing for bridges.) Do you remeber the light? You should post that movie somewhere.

You should read less, write and live more.

Sleep well, my girl, the smell of a strong Jacobs coffee will wake you up in the morning and you will be you at your best.

Love you.


Saturday, August 27, 2011

Îmbulinări televizate

vai ce m-am râs.

incidentul s-a petrecut în timpul unei vizite de prietenie când, în timp ce mâncam pizza like there is no tomorrow, am nimerit televizorul deschis pe cinstitul canal unde se derulau intelectualităţile grele din cadrul emisiunii Burlăciţa. În monumentala mea naivitate, am crezut că e vorba despre varianta americană a divertismentului, decât că tradusă şi adaptată piciorului de plai. He, he, am zis, uite cum au tradus. Burlăciţa. Păi hai s-o vedem. Basically, în afară de costumul de baie cu buline, fata avea buze şi ochelari de soare. Eu tot mai credeam că e Bacheloretta. Când în sfârşit am înţeles e franciză şi vorbeşte româneşte era deja prea târziu.

Silicon, silicon, fară nici un gram de Valley, derriere, derriere, lucrurile stau bine, zic. Să vedem scriptul. Tocmai se derula o scenă probabil erotică, în care domnişoara intra în ape de mare cu un domnişor asezonat cu pectorali ireproşabili. O să-mi ud părul pentru tine, a anunţat ea masculul şi telespectatorii. Aproape că m-am oprit din pigulit porumb de pe pizza de emoţie. Ce frumos. Şi-a udat părul, după care a scos dintre buline liniuţa de dialog şi s-a dezlănţuit, cum să îi zic eu chestiei ăleia, că "seducţia" e înfiorător de mult spus. A fost de fapt vorba de un schimb de replici la nivelul unui băiat şi a unei fetiţe care aşteaptă să se facă ora opt şi să înceapă primirea dosarelor pentru înscrierea la grădiniţă.

Omul, înnebunit de faptul că ea şi-a udat părul pentru el, dădea să se cam apropie. Bulinele de pe sutien încărcau şi ele suplimentar atmosfera. Fata nu se arăta însă încântată de atacul marţienilor, drept pentru care a început să îl cam repeadă, apoi s-a plâns că ea vrea să iasă din apa de mare, pentru că, uite, acolo se petrec lucruri trăsnite. El, decodificând greşit iritarea ei drept mai nu vrea mai se lasă, i-a furat un pupat pe obraz. Asta a întrecut orice aşteptări de obrăznicie masculină ale fetei şi ea şi-a reafirmat verbal intenţia de a ieşi din mare. Nu ştiu însă de ce vroia să iasă fix prin mediana care îl tăia pe el în două pe verticală, parcă nu putea să se dea cu 20 de centimetri în stânga sau în dreapta, că era lăţime marină pentru tot poporul, darămite pentru o Burlăciţă siluetă. Deci, să recapitulăm, fata vroia să iasă (prin el), el nu vroia să o lase, că adică de ce venise el acolo, la filmări, dacă nu să o seducă? Păi vezi.

După indignări vociferate puternic, părţile s-au separat şi a urmat la montaj măreţia analizei psihologice. Fata a fost cumplit de uimită de nevrednicia omului şi ne-a explicat nouă, ăstora care mâncam, că bine că a fost prezentă echipa de filmare la locul faptei, altfel totul se putea sfârşi groaznic, adică cu nici mai mult nici mai puţin decât un viol, if you know what I mean. Nu, nu, nu se aşteptase la aşa ceva de la Claudiu! Foarte urât! Bad boy! Vai, vai, câtă indignare, aşa ceva nu se poate. Candidatul a traumatizat (poate pe viaţă) burlăciţa!! N-o fi auzit şi el de subtilităţi şi alte alea? Na, aşa îţi trebuie când iei emisiunea şi o împlânţi orbeşte în protagonişri şi în popor.

Băiatul, supărat şi el. Zice că ea e o femeie rece, interesată doar de publicitate, că nu a venit la emisiune de dragul candidaţilor, ci de dragul ei însăşi, înţelegi. Nu, femeia asta n-are căldură, n-are suflet, n-are decât buline. Da, da, el ştie, a înţeles şi ne spune şi nouă, să înţelegem şi noi infamia. Eu am înţeles. Voi aţi înţeles? Aşa, ca să nu lăsăm pe nimeni pe delăturile comprehendingului.


În peisaj apare Cătălin Botezatu, care, fiindcă el fusese deja pe bune cu Burlăciţa care s-a dovedit a fi Bianca Draguşin, era în măsură să le dea celor patru candidaţi rămaşi în concurs nişte sfaturi fizico-chimice pertinente pentru a ameliora seducţia şi evenimentele ce decurg de aici.

Cumva s-a întâmplat că emisiunea a ajuns la final, acolo unde ea elimina doi candidaţi şi păstra doi pentru marea finală, păcatele mele. Fata era în rochie albă, vântul bătea, cei patru crai stăteau înfipţi bine în solul Ibizei, oarecum crăcănaţi şi cu mâinile în poziţia în care stau jucătorii în zid când se trag loviturile de la 11 metri. Ea i-a explicat fiecăruia ce a făcut bine şi ce nu, că, na, toţi suntem oameni, adică surse de fapte sublime şi boacăne, cum ar veni. Totul e să ne explice cineva care sunt unele şi care altele. Eu personal nu-mi amintesc nici mutrele care au plecat, nici mutrele care au rămas, că toţi erau la fel, ce m-a uimit însă a fost reacţia de bucurie pură a celor doi candidaţi daţi afară din concurs. Ăştia s-au întors pe călcâie, şi, ca apucaţi de streche, au dat cu fracurile de pământ şi au chiuit. Ăia neeliminaţi cred că au rămas să mai bată din gene pe lângă fată, ori ceva trebuia să se fi întâmplat în timpul cât eram ocupaţi cu învinşii şi fericirea lor. Urmează marea finală.

Acuma, să nu credeţi că am aşteptat de la emisiune vreo delectare spirituală de tipul “Înapoi la argument”, dar chiar şi faţă de aşteptările mele modeste, performanţele au fost dureroase. Partea bună, pentru care ne-am uitat, a fost să ne amuzăm de să ne doară stomacul şi să nu ne credem ochilor şi urechilor. Deci, bulinele saltă, banii vin, poporul se dixtrează, idealurile se fac mici şi dispar. Dar, frate, era filmat prost, toţi erau falşi, înţepaţi în oareşce, n-am văzut nici un gram de naturaleţe, cum poate mai scapă prin francizele altor naţii. Duamne feri.

Bine zic ăştia la desene animate: cu toţii să pornim, ticălosul să-l găsim.

Wednesday, August 24, 2011

Update pentru cititorii fideli

vai mie, de când n-am mai trecut pe aici.
Păi trebuie şters serios praful, deschis geamul, aerisit, scuturat, pregătit terenul pentru nişte gânduri noi. Zici că e blog părăsit şi nu e, pe cuvântul meu de călătoare.
Există semne că m-am mai înţelepţit în ultimele două luni, dar cu chestiile astea nu poţi să fii niciodată sigur.
Ce-aş vrea să menţionez, pentru că efectiv m-a uns pe suflet, e că am avut condiţii meteorologice ideale peste tot pe unde m-a lovit cheful să mă deplasez. Numai în Montmartre a plouat un pic, cât să mă strice de cap romantismul atmosferei, în rest evaporările şi condensările şi restul amănuntelor au fost de partea mea. Îmi place să cred că a fost aşa şi pentru că m-am dus peste tot cu legendarul entuziasm, greu descurajabil. Bag de seamă în ultimul timp că pun mare preţ pe starea vremii şi pe natură, ceva nou pentru mine.
Un alt bâzdâc este că am început să citesc horoscopul, ba chiar am aflat că vărsătorul e semn fix de aer, ce înseamnă fix încă n-am înţeles exact, dar în privinţa aerului am câteva indicii. Adică, înţelegi, trag spre sferele abstracte, spre idei şi concepte, as opposed to trebile zilnice pământeşti. O fi bine, o fi rău, nu putem şti, depinde pe cine întrebăm.

Să inserez aici şi o poză din pliantul promoţional al verii 2011 şi, vorba unei babe, când ne-o fi mai rău, în Jardin de Luxembourg să ne fie.