Sunday, June 21, 2009

Căpşunari pentru o zi


De la o vreme majoritatea cetăţenilor urbani pe care îi întreb unde şi-au petrecut week-end-ul îmi răspund la fermă, aşa că sâmbătă ne-am împachetat şi am luat-o pe urmele lor. Ne-am deplasat la hotarul dintre Indiana şi Illinois, cu scopul declarat şi asumat de a culege căpşuni cât încape. În termometru farănhaiţii au ajuns la 90, adică e de bine, mai ales după ce toată vinerea s-au dat peste cap norii şi ploile.

După ce am parcat maşina ne-am urcat fain frumos într-un fel de minicar, din cele cu care ne plimbam pe vremuri la Mamaia, pentru cine îşi mai aminteşte. Doar că minicarul nostru era tras de un tractoraş verde. Am fost descărcaţi pe câmp, unde o tanti cu staţie de transmisie a raportat, cred, că am ajuns cu bine, şi operaţiunile sunt sub control. Apoi ne-a poftit pe tarla.

Am privit cu câmpul cu o uşoară melancolie şi m-am gândit că poate nu era rău să-mi fi lăsat acasă geanta. Bine măcar că era o geantă din material textil, haioasă, nu m-am dus totuşi cu poşeta de piele. De, femela urbană, ca femela urbană. Dar mi-a prins bine totuşi, că am putut ţine în geantă aparatul foto, apa şi credit cardurile. Şi cine o să mai aibă poze aşa frumoase ca noi :)

Am cules cât am cules, mi-am umplut rapid găletuşa, nu fără a mai face câte o poză, a mai bea nişte apă şi a mai mânca vreo câteva căpşuni. La început le spălam, la sfârşit m-am plictisit de spălat şi le-am mâncat aşa, pur şi simplu. Aveau o aromă ruptă din soare, din zahăr şi din ploaia care trecuse peste ele cu o zi înainte. Am mestecat şi câteva grăunţele de pământ şi mi s-au părut şi alea foarte bune. Oricum, eram siguri că bunătăţile pe care le mâncam nu s-au copt într-un tir şi asta mi se pare ceva grozav.

La final ne-am retras arşi de soare, aduşi de spate, setoşi, fericiţi şi cu găletuşele pline. Am mai hoinărit un pic prin zona unde se vindeau flori şi am mai făcut câteva poze, nu mă dădeam dusă dintre dezlănţuirea de culori. Apoi ne-am întors frumuşel acasă şi aseară am mâncat spumă de căpşuni la discreţie.




























24 comments:

Ionela said...

Numai cat te uiti la galetusa cu capsuni si se cunoste ca nu-s de la supermarket. Unde anume e locul?

PS Adelina e tare dulce.

corinamirela said...

,,Fain frumos,,- ce fragment de copilarie mi-ai darit draga mea, in expresia asta, am si pornit acasa, in amintiri...Mi-a placut cu voi la capsuni, ce minunat ca aveti si asa ceva acolo. De aici, ,,vedem,, America ca pepiniera de zgirie nori.

Lola said...

Mi-ai facut pofta de spuma de capsuni acum :)
Foarte frumoase pozele. Si cum ai rezistat sa nu-ti iei acasa o muscata de-aia de culoarea capsunilor?

biscu said...

mmmmm capsuni!!!

amalia said...

Ionela, Johnson's Farm, Hobart, Indiana, e aproape de Indiana Dunes.

amalia said...

corinamirela: ce-o sa ma mai gandesc la tine, la inceput de august...

amalia said...

Lola, mersi :). Cred ca data viitoare nu mai rezist si imi iau.

amalia said...

biscu: capsuuuuni, da. Si azi am fost la picnic si am dus o galetusha si toata lumea a spus ca intr-adevar au alt gust decat cele din magazin.

anutza said...

Aveau, intr-adevar, un cu totul alt hust!!! Yum-yum :)

anutza said...

gust, pardon

Mihaela Iacob said...

Amalia, cu scuzele de rigoare- pentru ca am fost nevoita sa sterg o postare de pe blogul meu si, implicit, un comentariu de-al tau: am votat cu canadienii weekendul care a trecut (dupa ce am luat cunostinta cu ei as cam vota definitiv in partea aia dar e cam tarzie aceasta idee a mea...!) altfel cred ca incercam si noi o capsuna- doua...prea arata frumos! Desi, sincera sa fiu, n-am avut cunostinta pana acum de aceasta indeletnicire urbana. Un pescuit nu v-ar face cu ochiul...?

d2b said...

salut

daca esti interesata sa scri pt comunitatea romana din Europa ar fi grozav.
www.clickromania.co.uk

primesti link inapoi

regards

amalia said...

anutza: imi pare bine ca mi-a dat prin cap sa le aduc la picnic :)

amalia said...

Mihaela Iacob: poate incercam si un pescuit, numa' sa vad ce poseta sa imi aleg :)))

Sofie said...

Amalia, ce crezi ca maninc seara, de trei zile incoace? ... Spuma de capsuni :))) ... ale mele au fost de la Costco :( ...

ps
Adelina e o dulce, si-o frumoasa, si-o scumpa, cred ca iti vine s-o pupi intr-una :).

mamica de Sebastian said...

Waw,pe mine m-ai innebunit cu pelargoniile,Sint singurele plante care rezista la mine pe timpul verii,asta iarna nu au rezistat la iernat..

andutza said...

Desi nu ma dau in vant dupa capsuni, ma gandesc ca experienta in sine a fost una frumoasa si mi-ar fi placut si mie sa fiu acolo! Pozele sunt super!

Flavius Ţerbea said...

Prin jurul Williamsburgului e plin de ferme care iti ofera "oportunitatea" (mult spus) sa-ti culegi capsuna pe care o platesti de 3 ori pretul uneia organice, super gustoasa, de la mama Florida sau North Carolina! Sa fiu sincer eu refuz sa fac munci agricole si sa si platesc extra pentru asta! Poate o fi de vina amintirea mersului la sapa la bunici, cine stie! Dupa ce vom avea prunci sunt convins ca treburile se vor schimba si voi presta si munca asta agricola de placere. SI sa fiu sincer pana la capat: cele mai bune capsuni le-am mancat aici, in America! Si pe cele mai rele la fel!
Prin partea asta de Virginie bananele si capsunile sunt cele mai ieftine (la pret) fructe. Si daca le cumperi de unde trebuie (nu Walmart, Costco sau Food Lion) sunt de lins pe degete...
Anul asta a fost unul din cele mai bune sezoane de capsuni din istorie, ca o curiozitate! Am citit io asta printr-un ziar local...dintr-ala care scrie de agricultura! :) Eu prefer lebenita...Dar nici pentru asta n-as plati extra ca sa mi-o culeg singur! sase cinzeci, ramane?

amalia said...

Sofie, multumesc mult, Adelina e... ca o spuma de capsuni, multumesc ca m-ai ajutat sa-i gsesc un alt nume de drag :))

amalia said...

mamica de Sebastian: adica florile din poze? Mi-au placut mult, n-am stiut ca se numesc asa.

amalia said...

@andutza: si la mine a fost prima iesire la capsuni, nu-s o veterana :) Dar astea sunt mai bune decat cele din magazin. Parol, vorba unei emisiuni.

amalia said...

@Flavius, ti le dau cu cinci, daca vii dupa ele (adica daca veniti), ca sa ne cunoastem :)))

Sa facem un strawberry-blog-meeting. Dar sa stii ca cele din magazinul fermei, gata culese, erau zece dolari pe galetusa. Unde mai pui amuzamentul, ca era sa ii zic "fun".

dendria said...

Amalia, imi place foarte mult cum scrii, esti si tu foarte spumoasa :)
Si "Emily" a facut asa o impresie puternica incat erau tristi deja copiii de pe masina de cat de dor o sa le fie de ea.

amalia said...

dendria: draga mea, ma bucur ca v-a placut de noi si de capsunile noastre, pentru ca si nou a ne-a placut de voi! Drept care, let's do it again, soon :)