Thursday, May 21, 2009

Just another manic Thursday

Oooooo, am venit de la shopping. Cel mai grozav, relaxant şi pe îndelete shopping se face joia dimineaţă. Am putut parca în buza magazinului, sub un copac, la răcoare. Nu vezi asemenea răsfăţuri în intervalul vineri – duminică. În magazin, numai eu, pensionarii (nişte oameni absolut simpatici, ne-stresaţi, pentru că ei cel puţin ştiu că au prins de bine, de rău o pensie de undeva, nu contează de unde, de la stat, de la privat, fiecare după pricepere şi mai ales după noroc), mamele (ieşite în scurtul interval în care pruncul doarme, sedat cu o doză dublă de lapte), lucrătorii din baruri şi cafenele (care se deschid mai târziu, unele spre seară şi unele deloc) şi poate încă vreo câţiva şomeri de pe listele tocmai întocmite cu creionul fără vârf de managerul care se vede nevoit să conducă barca golită de zvârcolirile crizei.

Well, well, well, aveam nevoie să ajung la baie dar se pare că în mall până şi vezica funcţionează după alte legi, complet străine de cele din viaţa civilă (viaţa din afara magazinului). M-am înfundat într-o cabină cu câteva bluziţe şi am uitat şi de vezică şi de tot. Am fugit apoi să pup o poşetă care mirosea frumos, nu atât de frumos încât să o cumpăr. Plus că mi-am amintit expresia din ochii mamei (unde am depozitat o parte din prada americană) şi mi-am amintit speranţa ei că mai iau din lucruri as opposed cu să aduc altele. M-am plimbat prin magazinul de jucării, era să îmi cumpăr o păpuşă cu vreo opt rochiţe de schimb, cu obiectivul clar de a mă juca cu ea şi sub pretextul că poate se joacă şi Adelina. Am trecut mai departe, la un magazin de poşete şi alte bunuri, am stat zece minute pe gânduri cu o geantă albă fantezie, decorată cu flori pastel. Mi-a plăcut poşeta dar era atât de mare încât încăpea în ea şi capul adversarului, aşa că am renunţat.

Am ajuns la raionul de copii şi, ooooo, erau reduceri. Am petrecut trei ore împreună cu ele şi am funcţionat ca un magnet iar rochiţele şi bluziţele şi pantalonaşii parcă aveau prin buzunăraşe tot câte un mic magnet. Am aproximat cât costă, am aproximat corect, că doar nu degeaba am scos în clasele liceale integrală de sub integrală şi am rezolvat ecuaţii de gradul n. Mi-am împărţit prada în două părţi egale, ca să nu mă doară coloana vertebrală. Am alergat repede spre maşină, să nu mă ajungă din urmă vinovăţia că mă bucur de binefacerile capitalismului american în vreme ce alţi oameni o duc rău de tot în alte părţi ale globului. Sincer, uneori mă apucă o vinovăţie groaznică dar ce pot să fac eu în vreme ce toată lumea nu stă cu gândul decât la putere şi la bani. Nu am alergat suficient de repede, vinovăţia m-a ajuns chiar la ieşirea din mall şi m-a invitat să iau loc pe o bancă şi să îmi revăd cumpărăturile.

Am fost la o milisecundă de a returna o bluziţă cu Hello Kitty dar m-am ţinut tare, am scrâşnit din dinţi şi mi-am urmat drumul până la maşină. Am ajuns cu bine acasă, de unde vă şi scriu.

19 comments:

Anonymous said...

Si la baie ai mai ajuns, sau nu?

Anonymous said...

Desigur, glumesc...

Amalia said...

O, daaaaaa :)

Monica said...

ei, daca a pus Ionela INTREBAREA sunt lamurita.
acum poate ma lamuresti pe scurt ce e o integrala, ca am terminat mate-fizica si tot degeaba, noroc cu un coleg beat la intalnirea de 10 ani care i-a strigat dirigului, prof de mate, slab pedagog: sa stiti ca integrala e o infinitate! dupa care a cazut. nu l-am ridicat eu.
si daca tot am prins spatiu aici, vreau sa marturisesc ca de multe ori ma bate gandul sa-mi cumpar o papusa sa-i fac eu haine mii si mii, dar eu nu am copil acasa, sa am o scuza:)sa ma ascund?

Amalia said...

Monica, o integrala este un S mare de tipar, dar de doua ori mai inalt si mai suplu decat un S obisnuit. Ca si manechinele. Iar la umbra lui stau la taclale diverse simboluri matematice in a caror intimitate nu intram acum :) Ai vazut ca nu degeaba am rezolvat integralele, ca stiu? Bine, hai sa-ti marturisesc: am terminat tot matematica-fizica, am avut tot diriginte de matematica. Intalnirea de 10 ani nu mi-o amintesc prea bine pentru ca eram deja sufocata de fericire ca plec in America (era chiar in vara lui 2003). Din cauza matematicii am intrat cu brio la stiinte economice, unde m-am potrivit ca nuca in perete.

Cumpara-ti o papusa, nu sta pe ganduri, poate imi mai cumpar si eu una. Mersi mult ca treci pe aici si pastreaza-mi, te rog, o bucatica de soare si una de perete viu colorat (daca se poare portocaliu) si napadit de flori, asa cum am vazut eu la ilustrarea localitatii San Miguel de Allende, in ghidul oraselor lumii. Multumesc la modul serios si anticipat :)

Monica said...

pai atunci macar niste poze sa-ti trimit! cu pereti si case si flori, nu cu papusa.
ma si vad cu blog: haine pentru barbie, ia de aici!
inca nu am ajuns la san miguel de allende, dar toata lumea spune ca e frumos.
PS: stiu cum arata integralele, dar zau daca am putut vreodata rezolva una fara fituica roz din carton unde aveam toate indiciile. deci nu-i o infinitate??)*(nu-s beata!)

Amalia said...

Monica, stiu ca stii (nu m-am indoit nici o clipa :)), dar asa mi-a venit o pofta sa descriu tot ce imi mai amintesc si eu. In seara asta am tot felul de pofte neconventionale. Erau tot felul de integrale sub alte integrale si le scoteam una de sub alta pana de durea capul. Frumoase vremuri, cu anumite exceptii, desigur.

Pot sa imi trimiti poze, ma bucur mult. Iar imaginea despre care ti-am spus mi-a placut atat de mult, mi-a ramas in minte din tot cartzoiul cu pricina. amalianita@yahoo.com este adresa mea.

Mie imi plac casele colorate intens, florile, cafenelele cu terasa, centrul vechi al oraselor, daca pot sa spun asa. Gem dupa ele.

Anonymous said...

Am crezut c-am nimerit gresit cand am intrat aici. Daca tot nu ti-ai luat papusa, macar blogului sa-i faci haine noi, ca o compensare...

to-morrow said...

Ha! Si eu am terminat liceu de mate-fizica dar nu vreau sa mai vad o integrala in viata mea! Si nici la ef de x egal cu nu-stiu-ce nu am o reactie prea buna :)
Vad ca ai adus haine noi pentru blog. Am nevoie de un pic de timp ca sa ma obisnuiesc dar imi place. Ghiveciul cu muscata ma duce cu gandul la copilarie ori la ferestre cu perdele albe dintr-un sat vechi.

salmi said...

Ce frumos povestesti amalia, ai atat haz ca am inceput sa rad in fata compului. Silivia(fetita cea mica a mea) se uita la mine si ma intreaba ce am patit, ce am citit asa vesel...;)).

Uneori ma recunosc si eu in ce scrii despre tine la cumparaturi...ma afund intre haine de copii si mi-e atat de greu sa ies fara cateva bucati de acolo...iar eu de fapt ma duesesem sa-mi cumpar mie o bluza...

Sofie said...

Wow, Amalia ... mate fizica si apoi economicile stiinte - sa nu-mi spui ca alea de la Cimisoara -ca dau pe spate ... desi cind ai terminat tu liceul, eu ma pregateam cu emotie sa intru in cimpul muncii post revolutionare :))...
Eu si integralele am fost cam asa: I love you then I hate you then I love you but I still hate you ...

Si Amalia sa-ti mai spun ca inainte de Pasti sau inceperea scolii, veneam la cumparaturi la Deva ... era un magazin mare - ulpia... cine stie de cite ori n-om fi trecut una pe linga alta, de mina cu mamicile sau taticii nostri :).

Amalia said...

Monica, mersi :)

Amalia said...

Ionela, sa stii ca am fost si eu absolut mirata acuma sambata dimineata, cand mi-am (re)vazut blogul. Aveam in ochi cealalta imagine si dupa ce a aparut muscata, mi-am zis ooo, stai ca am schimbat pe aici.

Amalia said...

to-morrow, au fost timpuri in care nu era fericire mai mare decat sa faci liceu de matematica fizica, stiu pentru ca am trait-o. Cel putin am trait-o in clasa a 9-a, cand eram incantata ca sunt la acest liceu. Apoi, nu stiu cum sa spun, pentru mine ceva s-a incurcat oe undeva.

Amalia said...

Am incercat sa fac mici schimbari la blog, as fi vrut ca antetul de culoare portocalie. Pentru ca albastrul e un pic prea rece, l-am luminat cu muscata, o muscata bogata si colorata, cum imi place mie.

Amalia said...

salmi, iti multumesc mult :)

Asa se intampla, mai ales cu hainele de copii, unele sunt atat de frumoase ca nu ai, omeneste, cum sa rezisti. Daca mai punem si faptul ca sunt absolut convenabile... avem imaginea unei economii in care consumatorul este, daca nu rege, cel putin un individ respectat de personalul din comertz.

Ce grozav e ca ai doua fete, felicitati!!

Amalia said...

Sofie, trebuia sa fie la Timisoara dar am ales pana la urma Clujul. Mi-a placut Clujul dar acum am indicii solide ca mi-ar fi placut mult si Timisoara.

Sigur ne-am intalnit prin Ulpia! Ai vazut-o cum arata acum? Exista pe vremuri un stand unde se vinde citronada, langa raionul de palarii. AMbele im placeau foarte mult. Mai putin raionul de pantofi, de unde plecam mereu cu mama de mana, plangand, pentru ca pantofii care imi placeau nu existau niciodata in numarul meu.

salmi said...

Revin, ca sa intru si eu in clubul absolventelor de Mate-Fizica, in Ardeal, intr-un orasel micutz care se numeste Zalau. Era exact in anul de gratie '89 cand absolveam si in acelasi an am intrat la facultate. Inginerie, ca asta se "manca" atunci pe paine. Doar ca mi-am ales o ramura mai speciala: chimia...

Daca ai facut facultatea in Cluj, poate ne-am intersectat prin Hasdeu...eu am stat acolo toti cei 5 ani de facultate, in caminul 3 si apoi in 16 si 17...

Multumesc si eu, e interesant cu 2 copii.

Amalia said...

Salmi, bine ai venit in club! Exact, cam asta se manca atunci, medicina, inginerie si stiinte economice. Acum exista atat de multe optiuni, e mult mai bine, spun eu. Am stat in Hasdeu, in caminele 4 si 6. Dar in toate celelalte camine mergeam in vizita si la chefuri...

Am fost la Zalau, am vizitat o colega care era de acolo, am mers impreuna cu alta colega si prietena buna, si bine am facut ca am mers atunci, pentru ca apoi am zburat care incotro si nu am mai avut ocazia sa ajung.