Tuesday, May 12, 2009

Mihaela Iacob, pictoriţa mea dragă

Mihaela Iacob
Remebering the Past, 2008

După ce s-au scămoşat graniţele şi s-au redus vizele, după ce fiecare a fugit cât a văzut cu ochii sau cât şi-a dorit cu sufletul, după ce ne-am retras toţi în case frumoase, clădite pe intersecţii ameţitoare de latitudini şi longitudini, am rămas totuşi cu nevoia de a fi împreună, de a şti stânga ce face dreapta, de a (dez)aproba dreapta ce face stânga. Iar atunci cineva, foarte deştept, foarte creativ, foarte tehnic şi foarte bun afacerist (nu?) a creat internetul. Ne mănâncă timp dar ne poate aduce prieteni. Căci de ce altceva mi-aş preda gândurile unei conducte despre care nu înţeleg nimic şi care, în schimb, mi le transformă în mărgele planetare de 1-uri şi 0-uri şi mi le oferă, după ce le aduce din nou (cine ştie cum) în formă umană, tututor celor care au răbdarea să treacă pe aici, şi tuturor celor care se abat pe aici din greşeală, din întâmplare, din google, din profil, din curiozitate, din poveste.

În felul acesta am cunoscut oameni cu care încerc să păstrez legătura, cât pot, cum pot, cum mă pricep. Dar am certitudinea că şansele de a cunoaşte aceşti oameni în absenţa internetului ar fi fost atât de mici încât nici nu merită onoarea de a vorbi despre ele. Poate nu ne-am fi intersectat paşii, poate am fi trecut pe străzi despărţite de un singur rând de clădiri, poate nu ne-am fi recunoscut ca potenţiali prieteni. Cei pe care i-am cunoscut în acest mod nu sunt mulţi dar eu sărbătoresc faptul că sunt de o calitate foarte bună. Am început de fapt să explic cum am cunoscut-o şi pe Mihaela Iacob. Ne-am cunoscut pe un forum, am mestecat aceeaşi sete de informaţii, poate am plâns aceleaşi lacrimi, sigur am în râs în hohote la aceleaşi glume. Iar Mihaela are un har pe care l-am admirat fără margini de la bun început. Harul ei nu are nevoie de efortul traducerilor şi al adaptărilor, harul ei trece, ca şi muzica, direct în sufletele deschise. Mihaela pictează. Şi pictează de-adevăratelea. Şi eu îndrăznesc să spun că pictează bine. Şi nu o spun numai eu, o spun cei care au invitat-o la expoziţii, cei care o ştiu aprecia aşa cum trebuie apreciată.

Eu ştiu doar să spun că îmi place şi gata. Ştiu să spun doar că mă opresc din vorbit în faţa tablourilor ei, că i le cer să le văd iar şi iar. Iar acum vă invit cu drag să le vedeţi şi voi. Mihaela are acum un site unde o puteţi cunoaşte mai bine, unde vă aşteaptă cu tablourile şi cu prezentarea ei şi cu muzica lui Gheorghe Zamfir. Eu îmi permit să vă arât aici picturile care m-au mişcat cel mai mult, cele la care revin cu gândul iar şi iar.

Mihaela Iacob
Gypsy Dancer, 2005


Mihaela Iacob
Alexandra, 2005



Mihaela Iacob
Flora, 2007


Mihaela este din Buzău iar acum trăieşte la Chicago, împreună cu familia ei. Acesta este site-ul unde îi puteţi admira munca şi harul.

http://www.doina.us/

9 comments:

ina bixade said...

Superb!!! Eu am o mare admiratie pentru artisti in general si pictori in special!!! Ultimile 2 lucrari imi plac in deosebi!!! te pup

Sonice said...

Amalia, ce surpriza frumoasa! Mihaela a vizitat si blogul meu, dar eu abia acum o descopar cu adevarat. Picturile sunt absolut splendide, iar cea care ilustreaza articolul tau, Remembering the Past, ma emotioneaza intr-un fel ciudat, frumos si dureros deopotriva. O voi felicita si personal (adica pe blogul ei), dar voiam sa-ti multumesc si tie pentru ca ne-ai prezentat-o.

biscu said...

foarte faine tablourile. superbe!

Mihaela Iacob said...

Amalia, cu adanca plecaciune iti multumesc pentru cadoul facut mie iata, la ceas aniversar (astazi implinesc 9 ani de la casatorie si in cateva zilisoare voi mai adauga un an la siragul vietii)! Ma emotioneaza, ma tulbura de-a dreptul gestul tau si nu stiu cum i-as putea raspunde mai frumos.
Inca o data: MULTUMESC!

amalia said...

Ina, ma bucur ca iti plac tablourile si cred in Mihaela, cred ca va reusi pe acest drum. Pictorii ne recreaza si ne nuanteaza lumea.

amalia said...

Sonice, draga mea, ce interesant. Eu am ales pictura aceasta din prima clipa pentru inceputul prezentarii si pe site-ul Mihaelei apare pe pagina de deschidere. Iar tie aceeasi pictura ti-a placut atat de mult. Ma bucur pentru noi toate.

amalia said...

biscu, ai dreptate si tocmai mi-a venit o idee...

chris said...

Hi, ce coincidenta, si eu aniversez zilele astea 10 ani de la casatorie, si inca un anisor adaugat la varsta mea...
Pentru Mihaela:
Mihaela, La mai multi ani de acum incolo!
Bai za uei (ca tocmai am citit cerancela)... esti extraordinar de talentata...

amalia said...

Mihaela, iti intorc plecaciunuea! Acuma ne purtam ca niste japoneze :) La multi ani inca o data din suflet pentru tine si pentru casatoria voastra!