Tuesday, May 19, 2009

Organized chaos


Ei da, impresiile de la muzeul de artă sunt multe şi încâlcite. Iar majoritatea sunt încâlcite de artişti serioşi, care expun la al doilea muzeu ca mărime din America. Aşa am reţinut eu, că acum, după deschiderea noii aripi a Institutului de Artă din Chicago, acesta devine al doilea muzeu ca mărime din SUA. Cred că am citit pe un pliant. Am mai spus cui a avut chef să asculte că din exterior nu îmi place clădirea. Dar am descoperit acum că îmi place pe interior, e foarte luminoasă, marea majoritate a pereţilor spre stradă sunt de sticlă şi există un fel de perdele sau jaluzele protectoare. Într-adevăr pare un cadru potrivit pentru expunerea artei moderne, acuma depinde cât de potrivită este expunerea unei anumite părţi a artei moderne într-un muzeu.

De exemplu asta. Poate că nu întâmplător domnişoara petrece timp cu spatele la acest exponat cromatico-dungat.

Acest tablou mi-a plăcut mult, am tresărit la frumuseţea din simplitatea ideii. Dialogul luminilor.


Acesta intră în coşul meu cu: aşa nu. Dacă ar fi să ne exprimăm în limbajul zgârâie norilor, acest cum să-i spun, mă mai gândesc, ar fi pe la etajul doi iar Flora
Mihaelei ar fi undeva mai sus de etajul 80, acolo unde cunoscătorii plăcerilor planetei se răsfaţă constant cu panorame pe care noi le vedem numai în ghidurile turistice.

Acest tablou îmi place, mie îmi sugerează frunze şi culori şi joc. Anyone, anything?



Ei da. Această duamnă în aşteptarea unui spare head şi cu poponeţul în cuburi de gheaţă, este o senzaţie!! Ce să priceapă poporul? Că dacă îţi bagi fundul în gheaţă îţi cade capul? Că dacă îţi acoperi sânii, capul devine practic inutil? Că dacă ai noroc şi te bagă cine trebuie în seamă poţi expune orice, oriunde? Discuţia rămâne larg deschisă.




Da, aici vroiam să ajung. Stimaţi cetăţeni, stimate cetăţene, stimaţi copii, ne aflăm în faţa a ceva care, dacă suntem suficient de înţelegători şi dispuşi să speculăm împreună, ar putea reprezenta un organized chaos. Sau cel puţin aşa am auzit când am tras cu urechea la o doamnă care oferea explicaţii vizitatorilor indecişi dacă să voteze cu năucirea sau cu abandonul.



Da, aceasta este doamna ghid, cea din partea dreaptă, cu mâinile la pieptul vestei. În stânga compoziţiei se observă cu ochiul liber capete de indivizi care persistă în descifrarea sensurilor încriptate în capacul de veceu cu ochi. Dar ce reprezintă, întreabă unul mai îndrăzneţ, spărgând combinaţia de hohote pe faţă şi râs înfundat care animă cinstita adunare. N-am reţinut răspunsul, cred că nu era semnificativ.


Mi-a plăcut acest peisaj sau pom sau soare sau ce e.

Uhhh, nu a fost uşor but I did it şi în final a meritat cu vârf şi îndesat, o să vă povestesc de ce. Bine, acum eu am fost un pic rea, un pic cârtitoare. Există exponate nemaipomenite, există Picasso şi Salvador Dali şi există Brâncuşi (French, born Romanian).


13 comments:

simona said...

Deci pictura care nu-ti place tie, as pune-o eu pe perete la mine.

Fantezia pornografica a femeii in care partea de sus a capului nici nu mai conteaza este imaginea femeii in media. Sex sells, femeia a ajuns redusa la un cliseu pornografic. Degradarea imaginii femeii si reducrea discursului ei la unul exclusiv sexual ieftin. Nu vezi parada tirfelor despuiate pe la televizor si pe la Hollywood? Iar fetitele idolatrizeaza aceste vedete. Imaginea asta simbolizeaza toate aceste lucruri.

Pictura cu haosul dezorganizat imi place cel mai mult. Frumos.

simona said...

In fine, poate fi mult comentata femeia cu fundul in gheata. Poti analiza pe toate partile si face foarte multe legaturi. As putea continua la nesfirsit, deoarece este lucrarea de arta cu cel mai mult continut dintre cele prezentate de tine.

amalia said...

Atunci facem asa, le impartim :)

amalia said...

Le ia fiecare pe cele care ii plac.

Blogu' lu Ninu said...

mi-e imi place mult tabloul cu cele doua luminari... am asa amintiri placute legate de ele... si cind ma gindesc ca de un timp si decesele sint in criza, nu tu pomana..nu tu colaci..si mi-e asa o foame...musai duminica merg la Biserica poate pune cineva pomana ... imi place mult si ultimul de jos..e ca un neon rosu, ori felinar..si ma gindesc ca poate are legatura cu femeia care sade in gheaţă :0

Mihaela Iacob said...

Eu ma abtin, Amalia- si-ti multumesc inca o data pentru aprecieri!- caci as deveni prea subiectiva, cred...
Oricum, am ras de m-am stricat la partea cu capacul de veceu cu ochi :))))

amalia said...

@Blogu' lu Ninu, as avea de spus despre pomeni, mai precis despre numarul si intensitatea lor in anumite zone ale tarii. Dar o lasam pe altadata.

Poate ca neonul sau felinarul are legatura cu femeia din gheata, de ce sa spun ca nu, in arta moderna interpretarile sunt (foarte larg) deschise, fiecare vede altceva :)

amalia said...

@Mihaela, bine, se accepta de data asta sa te abtii :)) Sunt multe picturi, unele din cele care imi plac nu fac parte din colectia permamenta a muzeului si acolo nu am putut sa fac poze.

Alice said...

Am citit, am privit, si m-am gandit sa imi arunc si eu cu parerea. Primul tablou o fi reprezentand ceva. Dar nu ma duce atata mintea sa imi dau seama ce. Adica ma duce ea spre ceva. Spre viata. Mai exact ciclul vietii. Verde deschis reprezentand cel dintai ciclu. Pur, delicat, Imatur. Inceputul. Verde intens cel de al doilea. Cel ajuns la maturitate, “copt”. Iar galben, reprezentand, finalul. Viata iscata, traita, uscata. Da, poate e o maaare aberatie. Dar e arta contemporana, deci putem sa ne imaginam orice. Tabloul cu lumanarea m-a tulburat. Nu l-am gasit delicat, ci mai de graba m-a dus cu gandul la lumanarile mortii. Sunt doua, nu? Cel de al treilea tablou mi-a amintit de sora mea, care e pictorita, si care picteaza ceva in genul acela. Poate putin mai “negru”. Pentru urmatorul tablou, parerea mea e ca a ta, Amalia. Ca sugereaza frunze, si culori, si joc. Copilarie, as zice eu. Si am ajuns si la “piesa” care mi-a placut. E sugestiva. Pot fi multe de spus. Mi-a placut parerea ta Simona. (am sa revin cu un comentariu, doar despre femeia fara cap). Cat despre “organized chaos”, pot spune ca nu l-as atarna in camera mea. Imi aminteste de un desen de pe o carte de povesti, pe care mi-o citea mama cand eram micuta. Si era despre balauri, si zmei, si spani. Nu-mi amintesc de vreun Fat-Frumos. Probabil ca ma lasa memoria. Imi pare un tablou greoi (la privit). Am ajuns si la capacul tau de veceu cu ochi, Amalia. Mi-a placut ideea ta. Si am terminat de privit si ultima compozitie, acel tablou cu nas de clown. Da, e dragut. Gata, m-am terminat sa ma plimb prin muzeu, am terminat de facut pe experta. Gata cu aberatile mele. Amalia draga, ti-am simtit imbratisarea venita de departe. In seara asta iti zambesc spre luna, pentru a putea regasi zambetul meu in luna noptilor tale.

Ionela said...

La primul tablou am stat sa ma gandesc daca e vreo tara cu steagul ala sau nu. Inca nu am gasit raspunsul.

amalia said...

Ionela :))

Dar e foarte interesant, in fiecare tablou fiecare individ vede altceva, ca e de bine, ca e de rau, nu conteaza, parerile se expun, lumea discuta, cade pe ganduri, comunica. Acuma poate fac o afirmatie foarte pretentioasa, dar acesta pare a fi chiar scopul artei moderne: interpretarile si comunicarea, chiar si cu eventuale dureri de cap, hm.

amalia said...

Alice, mersi mult de idei. Mie tabloul cu lumnarea mi-a placut, e foarte curios. Imediat m-am gandit ca lumanarea din stange, cea mai inalta si cu flacara aplecata o intreaba pe cealalta: "Tu ce crezi?" Si de o suta de ori daca ma uit la tablou, tot asta vad. Cel cu haosul nu imi place, imi provoaca o senzatie de rau, de neliniste. Dar imi provoaca totusi ceva, si asta cred ca e bine pentru artist, nu? Dar pentru ca pentru mine nu e bine nu stau pe langa acel tablou.

Cel cu ochiul ramane in suspensie, personal nu ma atrage.

Inca o data mersi mult de analiza ta. Ma bucura mult si sincer comentariile tale.

amalia said...

Multumesc mult pentru toate ideile si comentariile, sunt interesante si, intr-devar, putem discuta mult.