Saturday, February 7, 2009

We have a dream

Nu se putea să nu se întâmple. În condiţiile în care toate ştirile, toate radiourile, toate căsuţele de e-mail, toate librăriile, toate speranţele, toate democraţiile sunt inundate cu figura interesantă a lui Obama, nu se putea să nu îl visez şi eu. Prima dată s-a întâmplat acum câteva nopţi când mi-a apărut într-un cerc de persoane care discutau pe ceea ce părea a fi coridorul unei şcoli generale din România. Clasele erau în stânga, geamurile în dreapta şi noi stâteam şi îl ascultam iar eu îi urmăream şi mişcările mâinilor. Îmi amintesc figura lui serioasă, preocupată. Cred că încercam să găsim soluţii la ceva dar nu mai ştiu la ce.

Am zis că a fost prea scurt visul ca să îl povestesc pe blog dar noaptea trecută s-a întâmplat iar. De fapt s-a întâmplat mai spre dimineaţă, când am deschis geamul să intre un pic de aer din acesta de primăvară, ivit de nu se ştie unde, pentru nu se ştie cât timp. Aşadar al doilea vis cuprindea de-a dreptul o ceremonie în care aveam şi eu un rol. Trebuia să ţin un mic discurs şi toată lumea insista că nu e greu şi o ţineau una şi bună că aş mai fi rostit acel tip de discurs şi acum patru ani. Am încercat să le explic că n-am participat acum patru ani la nicio ceremonie, dar ei nu au ţinut cont de asta şi au zis că sunt siguri că eu ştiu ce am de spus. Era un gen de ceremonie de investitură, dar nu ceremonia mare pe care a văzut-o toată lumea, una mai mică.

Nu mi-a trecut prin capul adormit să le spun că acum patru ani n-a fost nici o investitură că doar a plecat şi a venit tot Bush. Alergam prin nişte săli cu parchet care dădeau din una în alta. Am găsit-o şi pe Michelle care stătea la o masă, cam cum stau doamnele profesoare când aşteaptă să le vină rândul să anunţe premiile clasei la care sunt diriginte, la serbarea de final de an şcolar. Michelle se uita pe nişte hârtii şi m-a încurajat cu discursul. Era şi ea foarte serioasă. Am încercat să îi explic că nu am mai participat la o damn ceremonie din asta dar apoi am tăcut şi am decis că scot eu ceva odată ajunsă cu buza la microfon, singura rezervă era că nu scriu nimic dinainte pe hârtie şi o să vorbesc spontan.

Sper să fie de vreun bun augur visul ăsta prezidenţial, la fel ca şi primăvara bruscă declanşată odată cu el. Închei cu remarca ba Obama-i mama şi nu pot să nu remarc cât de încurcate sunt căile neuronale ale Domnului. Somn uşor, vise plăcute, discurs uşor şi săli pline.

13 comments:

to-morrow said...

In completare: am gasit un baiat, Alphacat ii spune, seamana cu Obama in video:
"First black prez
Aint that nice,
Im in the highest office thats right!
Now I can do whatever I like
Now I can do whatever I like"
Are peste 6 milioane de vizualizari, poate il stii deja:
http://www.youtube.com/watch?v=b-yJBsjatW0

amallia said...

Nu l-am vazut inca :)

Ionela said...

Sunt curioasa cum o sa fie urmatorul vis cu Obama; presimt ca o sa mai urmeze vreo cateva....

Daniel Ciobanu said...

e prima data cand intru pe blogul tau si mi-a placut o sami revin !cat despre Obama ..
interesant vise!:))

Lola said...

visezi in alb si negru tu? :D
In cartea de vise zice ca e de bine cand visezi oameni faimosi. Iar New Age zice sa "dream big". Te incadrezi :)

anutza said...

Ieri imi povestea o colega ca a visat ca se plimba cu el pe plaja in Hawaii...Obama (file de poveste) :)

amallia said...

@anutza: visele mele vad ca sunt numai in ipostaze oficiale, ca de obicei :)

Mikidos said...

hihi, ce vise! si eu care mi am facut griji ca ai patit ceva, femeie! Off..

anutza said...

Amalia, nu esti singura. Ia uite ce am gasit azi: http://warner.blogs.nytimes.com/2009/02/05/sometimes-a-president-is-just-a-president/

amallia said...

@Daniel Ciobanu: Bine ai venit si ma bucur mult ca iti place aici :). Asa cum spui, interesante vise, pareau asa de reale.

amallia said...

@Lola, era in culori, cred. Imi amintesc ca tot mergand din sala in sala in al doilea vis (era un palat nedecomandat) tot admiram parchetul, era o culoare placuta dar nu lustruit.

amallia said...

anutza: da, cred ca se imbarliga visul cu realitatea, de, vise, ce vrei. Dar iar imi amintesc cat era de real. Dar stii ce nu pot sa uit? Ca pe coridor la scoala (primul vis) Obama era foarte serios, foarte preocupat sa rezolve problema care se pusese in discutie. Semn bun, nu?

amallia said...

@Mikidos: mersi ca te-ai gandit la mine :), cred ca m-am lasat temporar pe tanjala. O, si azi n-am fost la servici. Ma simt super.