Friday, February 13, 2009

Get updated week-end now

Anul trecut când am fost la cursul de psihologie şi am terminat de studiat capitolul dedicat principalelor tulburări nervoase, profesoara ne-a pus în vedere să nu încercăm să ne diagnosticăm prietenii, vecinii şi părinţii numai pe baza a ceea ce am învăţat în capitolul respectiv. La fel vă rog şi eu acum să nu mă diagnosticaţi numai pe baza răspunsurilor de la leapşa precedentă, deşi ele sunt absolut sincere, aşa cum am precizat. Dar, ehei, câte complexităţi mai trebuie luate în calcul pentru a lipi o etichetă viabilă de dosul unei individe.

Mă uitam azi la calculatorul la care scriam acest post şi din când în când apărea un pătrăţel care insista să afle dacă eu vreau să 1) get updated protection now sau 2) continue what you are doing.

Ia uite, mi-am zis în eşarfă, până şi maşinăria asta ştie că am nevoie de câteva firimituri de update protection. Dar ca o bleagă am bifat mereu din maus continue what you are doing. Am zis că poate la get update protection procesul durează mai mult, trebuie să completez cine ştie câte câmpuri, mă pune să îmi fac cont, îmi trimite e-mail de validare, apoi mă ţine minte şi îmi furnizează zilnic mesaje cu ataşamente de bancuri lungi şi slide-show-ri interminabile. Aşa că am rămas în ograda mea, mai ales că e şi vineri.

Aşadar continui ceea ce I am doing (bif, bif, cec, cec) dar măcar bine că azi e soare, pe lângă faptul că e vineri. În week-end-ul acesta – care pe timpuri se numea sfârşit de săptămână (asta era pe vremea Albumului Duminical) – mergem la bibliotecă, la cumpărături (mi s-a făcut de miel) şi eu merg la un baby shower. Apoi poate ajungem şi noi la oraş. Mi-e dor de Michigan Avenue, de bulevardul acesta mereu mi-e dor. De fapt el reprezintă ceea ce credeam eu că este America. Mai mi-e dor şi de Magheru şi de Piaţa Romană şi de Drumul Taberei dar o să le rezolvăm şi pe acestea într-o zi.

Ştiam că nu e înţelept să umblu la capacul de canal al dorului, că se face presiune şi izbucnesc alte capete de hidră. Îmi amintesc de centrul Sibiului, de dealurile Devei, de tarabele orăşeneşti gemând sub ziare, de drumul de cinci minute dintre mine şi părinţi. Dar mai bine să nu mă mai mâcâi şi să-mi amintesc că începe Chicago Auto Show-ul şi acolo mă pot simţi vipă şi decapotabilă, dacă vreau.


10 comments:

Ionela said...

Distractie placuta.

Mihaela Iacob said...

Eu fac greva automobilistica, anul acesta nu mai simt nevoia să-mi tocesc pingelele printre motoraşe si tractoraşe...Dar dacă ai ceva poze şi poveşti de pe acolo- le aştept bucuroasă.

Anonymous said...

Hello ! Imi place blogul tau. Mai revin. Spor la scris.

Canadianul said...

nu numai ca a fost vineri dar a fost si 13 :)) Curata nebunie sa umbli la butoiul cu melancolie, dar cred ca stiu de la ce e. Si pe mine ma incerca de cateva zile si am impresia ca e de la vreme... s-o mai dezmortit si sentimentele noastre de ratacitori departe de casa, ca deh se apropie ziua primului colt verde de iarba :)

ina bixade said...

Draga mea,inca duci dorul Romaniei, din aproape fiecare post al tau reiese asta, dorul care te macina:) mi-amintesc ca dupa 5 ani de Haberica, mie mi-a trecut dorul de Romania, acum chiar ca nu simt deloc sa mai merg acolo nici macar in vizita...sa ma anunti cind iti trece si tie dorul, sint curioasa cit dureaza la altii:) te puuuup

amallia said...

Ionela, multumesc :))

amallia said...

Mihaela, am stat in cumpana dar am mers la auto-show, am pipait cateva masini, am tacanit cateva poze.

amallia said...

Anonymous: multumesc si ma bucur si te astept.

amallia said...

@Canadianul, exact, s-au dezmortit, eu le pregatisem pentru o iarna lunga si complet bocna dar cred ca le-a luat dezghetul pe nepregatite, desi stiam ca iarna nu e ca primavara, toti stim.

amallia said...

@Ina, ma bucur mult pentru tine, ma bucur mult pentru toti cei care sunt linistiti, nu conteaza unde, numai sa fie linistiti.