Tuesday, February 17, 2009

Chicago Auto Show 2009


Lume multă şi maşini strălucitoare. Făcând o comparaţie, mi-aş dori să fiu maşină la autoshow şi iubitul meu să fie om de intervenţie, pregătit în orice secundă să îmi lustruiască pata oricărui mic capriciu.

Auzisem că s-a tăiat panglica sau cum s-o proceda aici la Auto Show şi am declarat într-o doară că vom ajunge şi noi. Mai fusesem o dată, acum doi ani. Atunci a fost într-adevăr impresionant, în parte datorită faptului că neam de neam de neamul nostru nu mai văzuse şi trântise atâtea uşi de maşini scumpe. Cred că am urcat în toate mărcile care ne-au populat până atunci imaginaţia, în faţă, în spate, şi parţial în portbagaj.

Anul acesta am acţionat mai potolit, mai plini de noi, adică nu ne mai impresionează chiar orice Audi sau Mercedes. Unde mai pui că acum doi ani am încălecat şi o motocicletă, faptă probabil contrabalansată în acest an de urcarea într-un Smart. Din Smart am ieşit bodogănind că nu pot să-mi ceară pe o telecabinuţă 18.000 de dolari când cu 16.000 îmi pot lua teoretic un Nissan Altima roşu.

Târgul sau Show-ul era foarte aglomerat, la fel şi parcarea. Ştiind de acum doi ani că înăuntru era foarte cald, de data asta m-am echipat numai cu tricou şi geacă de blugi, nemaifiind dispusă să-mi târâi după mine cojocul de piele nenaturală prin toate bijuteriile industriei auto. Am găsit parcare departe şi am mers pe jos exact cât a fost necesar să îmi treacă câteva chefuri pe care nu le numesc aici, inclusiv cheful de Auto Show.

Dar înăuntru era numai potrivit de cald şi bine, zici că au proiectat clima pentru geaca mea de blugi. Am vizitat numai o jumătate de expoziţie, cred că partea stângă. M-au atras ca de obicei maşinile navy-blue şi cele roşii. Am participat la Ford la o tombolă unde se putea câştiga un pinguin foarte mare de pluş şi ne-am ales cu biscuiţei cu sigla Ford, destul de gustoşi. Am văzut motoare din care eu nu am înţeles nimic dar la care soţul meu se uita cum mă uit eu unde se vând parfumuri. Privire umedă, muşchii mimicii la turaţie maximă, uimire, dorinţă, pistoane/vaporisator spray, poftă, mângâieri.

Într-un Chrysler (cred) m-am luptat cu un copiluţ care striga la mine să dau înapoi sonorul la filmul care rula pe dvd playerul din spate, iar eu insistam, cuibărită în scaunul de piele bej din dreapta faţă, să îl ignor şi să îmi continui reveria indusă de Here I am, if you send me an angel, here I am, in the land of the raising star al lui Scorpions. Aceeaşi maşină oferea posibilitatea să roteşti al doilea rând de scaune şi în felul ăsta cei de pe al doilea rând şi al treilea rând să stea faţă în faţă ca la cofetărie, la mijloc existând şi o măsuţă să-ţi pui sandvişul cumpărat de la KFC-ul de la marginea drumului şi butelca de sodă aproape caustică.

După un atât de pronunţat efort vizitaţional am simţit şi noi urme de foame şi m-am necinstit cu un churros, un fel de langoşă în formă de băţ lung, cam cât antebraţul, cu un preţ aşişderea. Am sosit acasă şi cum am consumat aproape toată ziua pe baricadele celor mai evoluate tehnologii am zis să o sfârşim mai simplu, cu o pizza fierbinte.

Nu ştiu industria auto ce simte, dar eu simt o mare mulţumire sufletească pentru că am constatat că am evoluat în gusturi şi mentalităţi. Acum doi am stat de zeci de ori la cozile la care Toyota oferea plase de plastic şi parcă îmi ieşisem din minţi, nu mai plecam. Duminica asta am stat o singură dată la rândul unde m-am ales cu o plasă din nu ştiu ce, dar oricum roşie, arătoasă şi reciclabilă. Asta înseamnă că: 1) Toyota a înţeles importanţa conservării mediului şi 2) eu am înţeles că nu trebuie să duc acasă toate plasele gratuite de la nici o expoziţie.

Acestea fiind spuse, las să vorbească bliţurile, caii putere şi periile de lustruit ale indivizilor strecuraţi în salopetele cu inscripţia Chicago Auto Show 2009. Şi încă două detalii: parcare 17 dolari, intrare 10 dolari de căciulă adultă şi gratis pentru căciuliţele până la 6 ani, dragele de ele
.






Dior? Nu, motor.



Domnia sa

Domnia mea




Broscuţă oacheşă



Aşa arăta oraşul când am ieşit de la manifestare

15 comments:

Mihaela Iacob said...

Autoshow-ul- pentru mine- este un mod de a lua o gura de aer proaspat; ma plictisesc inimaginabil de repede de o masina...
M-am ferit sa merg anul asta, ca-mi vin idei:)) trebuie sa-mi schimb Rechinul (asa i-a ramas numele tractorasului meu) si mi-e ca, dupa ce cu chiu, cu vai m-am decis ce-mi place...ma sucesc iarasi, mai stii..??



PS: daca-ti iei motoras rociu ma supar pe tine!:))

zamolxis said...

Iti plac masinile tare de tot, vaz eu :)

Flavius Ţerbea said...

Cel mai bine merge pe rosu un Ferrari. Parerea mea!

Ionela said...

Ma declar fan Cadillac. Vazusei ceva interesant de la ei?

to-morrow said...

Masina trebuie sa se asorteze la poseta, nu? Sau la pantofi :) ?
Mie imi place Broscuta oachesa, din pozele postate de tine, are un aer retro si elegant.

amallia said...

@Mihaela, nu-i pericol, nu-mi iau :)) desi acolo te tenteaza, sunt al nabii de lucioase!!

@zamolxis, imi plac unele, asa, ca tablourile, dar mai stii...

amallia said...

@Flavius, n-am vazut, ca altfel ii dadeam un sut dulcicului de Nissan Sentra... Bine ca nu e in fatza casei sa ma auda si sa ma vada :)

@Ionela, nu i-am vazut, cred ca erau in partea cealalta de expozitie. Dar merg des cu un Cadillac Escalade, am la munca o doamna foarte amabila care ma duce cu Cadillacul la tren, sa nu merg 7minute prin frigul zilnic :)

@To-morrow, si mie imi plac broscutele, acum exista si in culori foarte vii, galben, albastru, verde praz (sper ca asa se numeste nuanta la care ma gandesc). Am posete si pantofi din toate, dar atat :)

Canadianul said...

lipseste totusi ceva din pozele de la auto-show... ceva fete mai mult goale intinse lasciv pe capote dupa model pur romanesc :)))) E clar, americanii nu stiu ce e ala marketing :))

ina bixade said...

eu nu le am deloc cu auto-show-urile astea. am fost si eu aici in NY si eram in plus pe acolo, nu ma intereseaza masinile, probabil de asta:)
PS: si nici nu stiu sa conduc, (mare rusine), dar sint fricoasa, noroc ca in NY nu am nevoie de masina, de asta nici nu as putea trai intr-un oras mic!!! te puuuup, muahhhh

to-morrow said...

Off-topic: ti-am trimis o leapsa :) !

amallia said...

@Canadianul, cred ca treaba cu intinse lasciv o fac cu usile inchise si izolarea fonica pornita, asa cum e si frumos, de altfel.

amallia said...

@Ina Bixade, si eu am fost, asa, pentru palmares. Nu (prea) conduc desi mi-ar putea fi util. Dar tu, new-york-ezo, esti o fericita si din punctul de vedere al transportului.

amallia said...

to-morrow: raspund cu placere dar acum se pare ca nu o vad.

to-morrow said...

Sa fie probleme cu blogspotu'?...
Regulile pentru aceasta leapsa:
1) link back to the person who tagged you.
2) post these rules on your blog.
3) share 6 things that put a smile on your face.
4) pass the tag along to 6 other fabulous blogs.
5) let the tagged people know by leaving a comment on their blogs
PS: sper ca e ok, sa imi spui daca acum se vede pe blogul meu.

amallia said...

Da, multumesc, acum se vede. Raspund cu mare placere.