şi mai gândiţi-vă că ori de câte ori staţi la coadă să vă îmbarcaţi la economy, nişte unii vor trece pe lângă voi şi vă vor privi cu mixtură de sentimente pe care sunteţi invitaţi să le numiţi singuri, după ce vedeţi filmul. Viaţa o să vi se pară mult mai frumoasă. Şi, în timp ce voi veţi lua apă de la cişmea în sticla de plastic goală, unii vor mânca nuştiuceîmbârligăturidecuvinterare pe pâine. Din lounge, omul ia liftul, intră în aeronavă, străbate spaţiul spurcat şi neconfortabil de la business class şi se răsfrânge în patul lui aerian, asta adică după ce iar măpnâncă şi bea la cel mai înalt nivel gustativ de trai. Cele 12 ore de la Munchen la San Francisco îs un fel de foaie verde, ajungi mai relaxat decât dacă ai fi dormit la tine sau la ea acasă. Lufthansa e mişto şi când mergi cu grămada, darămite la separeu.
acuma nu vă necăjiţi din atâta lucru, cum nu m-am necăjit nici eu, adică numai puţin, la final, când m-a pocnit realizarea faptului că poate în condiţiile astea inflaţionist de luxoase aş putea şi eu în sfârşit să pun geană pe geană când mi se face să trec oceanul. Şi ăsta, parol, nu e lucru de şagă.
linkul e aici.
îmi pare rău că desertul n-a fost atât de bun pe cât arată, well, that’s life. Dacă m-aş scăpa să-ţi povestesc câte lucruri n-au fost cum arătau, pe mine m-ar durea vorbitul şi pe tine ascultatul. Să ne cruţăm deci. Wow, baie cu geam, exact visul oricărui cumpărător de apartament la bloc. Check it out, really. No pijama bottoms, are you kidding me? Păi de ce? Mişto că tipul se pricepe la motoare, la mine toate arată la fel. Yupiiiii, decolăm. Aici ne potrivim, I love taking off too!! Jesus, iară mâncare? Păi nu acuşi un sfert de oră mâncaşi la lounge? Stai, ţine lista dreaptă. Cream of lemon salt with cherry... Numa puţin, Amarone della Valpolicella... De ce dai aşa repede, că nu văd. ... Eu zic că Amuse Bouche merge de început. Ia să ţin eu minte valpolicella şi când mă înfiinţez la următoarea cină festivă trăznesc în comeseni cu cunoştinţe despre natura vinului, uite aşa, de chestie. No, zi să-ţi mai încălzească supa, de ce să nu te plângi? La cât ai dat pe bilet, io m-aş plânge. Brânzele cu struguri, daaaa, sper că n-ai băgat tot caviarul şi acum risipeşti brânzele. Da’ ce faci cu patru geamuri, că nu te uiţi pe toate deodată. Îţi zic io sigur, că atunci când am fost la SF am avut şi eu două, chit că erau în coada avionului dar orişicât. Şi mă uitam numai pe câte unul odată. ....
Niaţa. Păi să mai mâncăm un pic, chiar vroiam să zic. Let’s eat some more... Pe duck galantine şi roast vernison aş da calul meu, serios, de astea, orice s-ar întâmpla să fie, mi-e poftă de nu mai pot. Parcă se simt aromele până la Chicago O’Hare. Îmi aduc aminte de un reportaj despre o tipă care plecase în Franţa să facă mate de top şi acolo s-a răzgândit după o vreme şi s-a făcut degustător de vinuri şi şi-a găsit un prieten chef de chef şi mesele lor împreună durau două sau trei ore, gustau şi discutau şi savurau, gustau şi discutau şi savurau, aia viaţă, ăla trai culinar şi spiritual pe vătrai. Dah, şi după atâtea lupte grele am ajuns la SFO şi eu zic să mai închinăm o valpolicella pentru copii din Africa, să ştie şi ei că cineva acolo sus îi iubeşte.
dacă, să zicem, cineva a umblat cu first class sau ştie pe cineva care a umblat, sau ştie pe cineva care ştie pe cineva, să nu se supere şi să zică cum că scriu pentru că strugurii sunt acri, etc, ba deloc, strugurii sunt senzual de dulci şi îmi face plăcere să consemnez că ei există. În rest, zbor plăcut tuturor, oricât de mult sau puţin loc s-ar întâmpla să vi se aloce în avion.
şi o tartă din Lincoln Square, cu dedicaţie.
n-o fi de la lounge dar e ca şi când ar fi.
11 comments:
Adevarul e ca n-am crezut niciodata ca nemtii n-ar avea taranii lor:) Stai sa sorb dintr-un ceai scump:). Asa, am revenit. Parerea mea e ca, economic sau 1st luxury extremely posh, e mai scump decat face si merita. Am vazut un deviz cu cheltuielile aferente unei calatorii si imi rezulta ca, la business, un servetel parfumat e taxat la 5 euro.
Noi mai nou folosim clasa intermediara (economy plus, premium voyageur in sistemul air france klm), cea care iti asigura mai mult loc si fara de fitze alcoolice si alte alea. Cat despre lounge, ma iertati, in afara bauturilor care pe mine oricum nu ma intereseaza, restul pare de la cantina de la serviciu. Dar ce sa educi acum autorul filmuletului?
Ete, deci, Monica merge cu economy plus.....:) Noi tot la bou-vagon, ca daca nu imi intra osul in os, parca nu simt ca plec in concediu.
Auzi, ce vroiai sa spui cu umplutul sticlei de la cismea, sa nu imi spui ca in aeropoartele voastre te lasa prin security cu sticla goala si poti sa o umpli pe gratis.....Ca iar ma apuca boala ca aici la noi ma obliga sa cumpar din departure lounge sticla la pret inflationist!
Tarta aia e fenomenala
la doua zboruri pestre ocean pe an eu ma simt bine, ca fac yoga si ma pot contorsiona, dar compania nu rezista cu genunchii la piept. dar cum spuneam, dai suta aia de euro si te semi-intinzi:) (sa nu-mi dea ei mie o beutura, zau asa)
Monica, mersi ca m-ai lasat sa stiu de clasa intermediara, suna bine ca si confort al sistemului locomotor si absolut decent ca pret.
Dar, spune-mi tu, de ce nu i-au dat omului pijama bottom, cu asta nu pot sa ma impac :))
Departe,ne lasa, da, aren't we spoiled? Iti dai seama ca acum cand ma duc sa umplu sticla o sa ma gandesc numa' la valpolicella lu' ala.
ioi, pijama nu i-au dat ca doar nu era sa-l lase sa se exhibitioneze dezbracandu-se in fata alorlalti! Sosetute a primit cu siguranta!
ah, atentiune ca la clasa intermediara nu se face scaunul pat, se castiga doar 20 de centimetri si cateva grade la inclinarea scaunului!
e bine, inseamna ca oricum nu mai calatoresti cu barbia lipita de sira spinarii a cetateanului din fatza.
Stai, ca am revenit in Mexic si, dupa o alta calatorie transoceanica am o concluzie ingrozitoare: clasa aceasta intermediara a furat din centimetrii clasei Economy. Scaunele din avionul care ne-a dus de la Roma la Amsterdam, avion unde clasa intermediara nu exista, imi lasau 10-15 centimetri pana la spatarul din fata in timp ce, pe avionul care ne-a trecut apa cea mare, clar erau mai putini. Lasati, ca in schimb, am fost cat pe ce sa calatoresc cu tenisii vecinului din spate la nas. Omul s-a descaltat si i-a pus pe culoar in dreptul meu! i-am acoperit cu ziare, i-am departat cu piciorul, pana la urma s-a simtit si si i-a acoperit cu o ranitza:)
Uite ca te-am gasit si aici! :)
N-am zburat atat de mult incat sa mi se acreasca de economy class. Singura obiectie e ca te doare spatele daca zborul e mai lung, ar fi bine sa se poata rabata scaunele mai mult. Dar nu as zice nu unui zbor first-class, mai mult pentru bunatatile alea fabuloase.
Am zburat cu business class si nu am avut parte de atatea servicii ci doar de mai mult loc in avion si o masa decenta in avion. Pe de alta parte pretul unui astfel de bilet poate sa fie si cu 50% mai mare decat la economy.
Faptul ca am ajuns sa stam ca inghesuiti la economy este neplacut, dar suportabil. Cred ca cel mai mult ne dereanjeaza alte persoane si nu clasa cu care zburam.
Post a Comment