Wednesday, November 26, 2008

Citeşte şi dă mai departe. Şi lasă dragostea la locul ei.

Azi am intrat pe uşă exact când începuse pe TVR Internaţional emisiunea Citeşte şi dă mai departe. M-am aruncat lângă ecran, la o distanţă pentru care în mod normal latru la fata mea, dacă stă aşa aproape de televizor. N-am citit cartea pusă în discuţie dar am de gând să o caut. Se numeşte Casa Întâlnirilor şi este scrisă de autorul britanic Martin Amis, despre care aflu că reprezintă una dintre cele mai influente voci ale literaturii britanice moderne.

Am reţinut însă câteva idei din dialogul inivitaţilor. Marius Chivu, moderatorul emisiunii, i-a avut alături pe Alice Năstase, Maria Dinulescu şi Lucian Mândruţă. Schimbul de idei a fost intens în jurul mesei din studio. La momentul aterizării mele pe covor Lucian Mândruţă explica faptul că el a trecut peste povestea de iubire din carte şi a dat mai multă atenţie valorii de documentar a poveştii.

E bine să scoatem briceagul, să decupăm iubirile şi să ne uităm la literatură şi la viaţă ca la nişte documentare? Nu e mai potrivit să ne uităm direct la documentare, ca să nu ne mai încurcăm cu iubirile şi să avem mai mult timp pentru digerarea sacadărilor jurnalului televizat?

Maria Dinulescu ne-a recomandat la final să citim cartea dacă nu avem altceva de făcut în tren. Eu în tren nu pot citi, pentru că sunt ocupată să ascult poveştile ţaţelor şi poate, cine ştie, mă trezesc că screm vreun best seller. Pentru că aşa am înţeles de la domnul Mândruţă, că scopul scrisului ar cam fi vânzarea. Acelaşi ca şi scopul ştirilor care îmi sucesc ficaţii?

Nu cred că scriitorul (adevărat) îşi suflecă mânecile capotului, scuipă în podurile palmelor şi zice: ok, acum să scriem noi o carte care să se vândă. Un scriitor poate face asta, bineînţeles, dar cartea nu va rămâne în amintiri, în suflete, în noi. Va rămâne numai la bancă, în coloana de intrări în cont.

Mi-a plăcut Alice Năstase şi aplecarea asupra poveştii de iubire. Asupra umanului cald, în contrast cu gheţurile existenţiale (şi geografice) ale lagărului. Mi-au plăcut nuanţele, disponibilitatea de a discuta cu calm, cu umor, de a combate cu fineţe părerea uşor acidulată a lui Lucian Mândruţă. Mi-a plăcut eleganţa. Da, cuvântul aceasta îl căutam.

Revenind, de ce să decupăm din poveste iubirea? De ce să descompunem cartea în făină, gălbenuşuri, un praf de sare, două brâuri de cacao şi un deget de lămâie răzuită? De ce să băgăm mâna în cuptorul fierbinte şi să solicităm izolarea şi eliminarea esenţialului?

11 comments:

Anonymous said...

Poate in ideea ca se poate extrage seva din intreg. Ce te faci insa atunci cand intregul e tot numai seva pura, cand nu poti pricepe restul decat daca privesti in ansamblu intregul....Ce ar fi daca Dostoievski ar fi scris doar bucatile ''fara iubire''.... Ce ar mai ramane atunci din marile romane ale lumii. Ce ar mai ramane din Maytrei daca scoatem povestea de dragoste???

to-morrow said...

Pai criticii fac o analiza lucida a unei carti, o chirurgie a ei - asta e meseria lor. In legatura cu "retete" de carti, eu am auzit de la cineva ca in titlu e bine sa pui niste cuvinte-cheie despre care se stie ca trezesc interesul publicului :) Inspiratie-inspiratie dar si marketingul vine din urma! Dincolo de gluma, eu cred ca o carte o scrii dupa cum ti se arata tie, ca autor. Apoi o mai lasi sa se decanteze si mai refaci pe ici, pe colo. Daca as fi scriitoare, asa as face.

ina bixade said...

Ce tot atita iubire?:)
Draga Amallia, I want to wish you a happy thanksgiving!!! Abia astept sa infulec niste curcan, ca nu mai apuc sa fiu vegetariana cum tot imi propun:) Cu drag, Ina Balerina:)

Anonymous said...

Daca o carte contine o poveste de iubire, inseamna ca povestea aia are rolul ei...Daca era un documentar despre crocodili, atunci desigur ca lipsea partea romantata... Deci si analiza asupra cartii trebuie sa includa povestea...Zic eu! Nu prea am inspiratie sa exprim ce vreau sa zic de fapt.
In alta ordine de idei...am inceput sa citesc "Banii" scrisa de acelasi Martin Amis, convinsa de criticii care ma asigurau ca o sa ma rostogolesc pe jos de ras, ca e o carte cu mult umor (de calitate!), etc.Am abandonat-o la jumatate...nu am ras deloc, dimpotriva, a inceput sa ma deprime sa citesc despre un ratat libidinos si alcoolic.O voi termina la un moment dat, dar nu pentru ca mi-ar placea foarte tare ci doar pentru ca nu imi place sa las cartile neterminate! O recomand, totusi, poate voi vedeti dincolo de ce-am vazut eu in ea!

to-morrow said...

Invitatie la leapsa: carti daruite (eventual si carti primite). Eeee???

Amalia said...

Îmi cer iertări mari şi grase pentru că nu am răspuns până acum.

Amalia said...

Exact, ce te faci când întregul e sevă pură? Ce rămâne din Maytrei dacă scoatem povestea de dragoste? Rămâne exact ce rămâne din viaţa mulsă de iubire. Rămâne o ţeavă de eşapament.

Amalia said...

To-morrow,

Parcă îmi şi închipui doi cai, unul cu medalionul inspiraţie şi celălalt cu eticheta marketing. Acum să vedem, care pe care... Dar poate sunteţi scriitoare. De cele mai multe ori aşa pare... De fapt, întotdeauna.

Amalia said...

Dragă Ina,

Iubire, iubire, iubire, muah. Vegetarianismul e bun, dar şi crustuliţa de pe curcan e marfă de calitate :)). Happy Decembrie şi tot ce îţi doreşti!

Amalia said...

Draga mea Andutza,

Mai ştii ce contorsionări sentimentale or avea şi crocodilii ăia, departe de bănuielile noastre! Poate râd de noi în mesaje de genul: oamenii? nişte neînţeleşi, dragă, hai mai bine să ne crocodilim noi un pic, uite aşa... M-ai făcut curioasă şi cu "Banii".

Amalia said...

To-morrow,

Eeeee, am încurcat-o, cred. De primit n-am mai primit de mult, poate de când veneau copii la ziua mea. Acum se întâmplă să nu-mi mai sărbătoresc la fel ziua. Şi uite cum greşesc. Şi uite cum abia acum îmi dau seama de asta.

Mi-am amintit. Cristina mea dragă de la Deva mi-a dăruit de ziua mea "Departe de lumea dezlănţuită".

Mi-ar place să dau câte o carte celor dragi mie care îmi scriu aici pe blog. În engleză sau în română, cum vor ei :)).