Tuesday, November 4, 2008

Cum mi-am petrecut sfârşitul republicanilor

Uf, ce îmi mai autobeştelesc structura emoţională care îmi urcă inima în gât ca numărul de electori în graficul lui Obama! E numai 8.40 la Chicago, am culcat copilul şi bunica şi navetez de la televizor la calculator. Tot mai bine scriu de la hardughia clasică decât de la laptop. Am şi eu scrântelile mele. Laptopul trebuie ţinut nu ştiu cum, să se ventileze, să nu se înnece şi să nu răguşească. Tare nu m-am dat cu progresul tehnic, dar nu e numai asta, am un răspuns pavlovian la laptop-uri, de câte ori le văd mi se pare că sunt în tren. Numai acolo văd oameni aşa de încrâncenaţi aplecaţi deasupra jucărioarelor şi manevrând tabele grele cu vânzări subţiate de criză şi power-poainte super-brici. Numai vreo doi îşi arată ultima fărâmă de umanitate şi joacă solitaire. Aşa îmi place mie cum se smucesc oamenii ăştia peste macazuri (voturi 200 la 124, ora 8.45) agăţaţi de tastaturi şi înnodaţi la i-poade.

Mai sunt 70 de electori şi câştigă Obama. Nu ştiu ce draci mă emoţionează aşa, poate o fi şi faptul că dintr-o învârtoşire a soartei sunt contemporană şi co-orăşeană cu o felie de tort istoric. N-am avut nervul să merg în Grant Park, să pun mâna pe pulsul poporului. Motivele sunt multe şi complexe, unul e că e noapte groasă, altul e că sunt nevricoasă să fiu departe de adăpostul suburbiei la aşa o oră târzie, ultimul şi cel mai important e că vreau să îl văd pe Obama când spune cuvântarea de victorie, să îl văd în direct la televizor. Uneori mă gândesc ce nervi îţi trebuie să rezişti la presiunea unei poziţii ca a lui şi ce risc îşi asumă totuşi intrând în drăcăria asta politică cu atât de mulţi simpatizanţi dar şi cu atât de mulţi care împărtăşesc un alt punct de vedere.

Mă uitam la un moment dat şi la români, care discută tot despre subiectul american şi discută bine, nu se încurcă. Am încercat să mă abţin şi să nu pomenesc părerea unui analist de la TVR Internaţional care ne explica nouă, diasporenilor de aici şi de aiurea cum e cu soccer mom, adică o categorie de femei moderne, etc, etc, targhetate şi ele de campaniile electorale. Dacă aş avea cum, i-aş spune analistului că soccer mom sunt femeile care în general nu lucrează şi stau acasă cu copii şi îi duc cu maşina pe la diverse activităţi. Nimic rău în a fi o soccer mom dar am rămas eu cu sentimentul că analistul era sub impresia falsă că soccer mom înseamnă altceva.


Aşa mă bucur că am ghicit. Că am intuit, mai bine spus, câştigătorul. Hillary era prea ruptă de oamenii obişnuiţi, prea implicată în drame, birouri ovale, monici, mizerii şi iertări izvorâte din interes, un interes atât de puternic că nici poalele ridicate ale altor fuste nu-l poate descuraja. John McCain e şi el rupt de realităţile clasei medii americane, posibil şi pentru că era ocupat la un moment dat să-şi amintească oare câte naiba de case are şi pe unde. Rămăsese că oamenii lui de campanie vor săpa adânc şi vor coace într-o bună zi răspunsul. Să sperăm că va fi mai bine, sigur, nu chiar mâine dimineaţă, ci pe măsura scurgerii timpului spre următoarele
alegeri.

11 comments:

Just a girl said...

chiar vroiam sa scriu eu un post pentru fetele din Haberica sa vedem ce reactii aveti voi, cele de acolo. Is curioasa de Dona, Ina, Lola si tu. deci..mai scriu sau astept sa scrieti voi? hiihihih

biscu said...

soccer mom? haha, si eu am fost botezata soccer mom, dar asta vara si hockey mom, iarna. din pacate nu-mi permit sa stau acasa, dar de dus copilul la activitati, tot il duc.
ciao

Ionela said...

Ieri ii povesteam fratelui meu cum am fost eu martora unui eveniment istoric si ce mandra sunt de asta. Si din discutie in discutie, el imi zice sa intru pe http://www.libertatea.ro/andreibalan/?p=32#more-32
Dupa ce am citit fecalele mentale alea autorului mi-am dat seama ca nu mi-e dor de Romania, mi-e dor de familie.
Sincer, m-a intristat ce a avut nenea de zis despre Obama si americani, dar daca mai citesti si unele mesajele lasate te crucesti (rasismul e in floare).

Ionela said...

Am mai citit cateva publicatii din Romania despre Obama si m-am umplut de nervi.

amallia said...

Just a girl,

Păi unii ne-am entuziasmat (a fost campionatul mondial de entuziasmare ad-hoc), alţii au zis că ne entuziasmăm degeaba, alţii au zis că ăia care zic că ne entuziasmăm degeaba nu pricep fenomenele, alţii au spus că penultimii sunt rău-voitori, alţii au încercat să ţină socoteala împungerilor şi au adormit când numărul acestora a depăşit în sfârşit numărul oilor pe care le numărau conform rutinei de seară. Eu una n-am ascuns că m-am bucurat, m-am emoţionat, am trăit momentul şi acum voi trăi urmările :)).

amallia said...

Biscu,

Ăla nu ştia ce e soccer mom, pun pariu pe bostanul din bucătărie.

amallia said...

Ionela,

Ce să îţi spun eu ţie acum? Dacă te uiţi mai atentă vezi că tot pe Libertatea, alături de Andrei Bălan are blog şi Alina Plugaru, care, pentru necunoscători, este vedetă. Porno. Probabil că s-a scurs un pic de spirit de pe conducta ei şi peste postul domnului Andrei. Nu ştim sigur dar bănuim :)). Formulările "negru urecheat" şi "boşorog fardat" ne întăresc bănuiala.

Te cred că ţi-e dor de familie. Şi mie mi-e dor de mama, de tata, de cetatea Devei, de bisericile Sibiului, de Valea Oltului. În nici un caz de ziarul Libertatea.

Ionela said...

Amalia,
Ca bine le mai zici.

to-morrow said...

Aici, in Romania, au fost dezbateri cu 3 zile inainte si 3 zile dupa alegerile prezidentiale din State. Inclusiv discutii cvasi-comice, de tipul: ce poate face acum SUA pentru Romania? :)) De parca tarisoara noastra ar fi un punct important pe agenda americana :))

amallia said...

Ionela,

:))) şi :(((, râs cu plâns.

amallia said...

To-morrow,

Hai să mă mărturisesc. Vreo jumate de oră m-am uitat şi eu la alegerile americane la români. Pe urmă mi-am venit în fire, gonită de pe covor de explicaţiile unui jurnalist român, rezident american.