Tuesday, November 18, 2008

Citeşte şi dă mai departe!

Am mai descoperit o emisiune interesantă pe TVR Internaţional: Citeşte şi dă mai departe! În fiecare ediţie se discută despre o carte, în studio se află trei invitaţi. Am ratat prima ediţie, cea de luni, în care a fost vorba despre cartea „Tovarăşe de drum", volum coordonat de Radu Pavel Gheo şi Dan Lungu.

Astăzi s-a discutat despre romanul "Alabama Song" scris de Gilles Leroy. Cartea este despre Zelda Fitzgerald, soţia scriitorului Scott Fitzgerald, o femeie interesantă despre care abia am început să învăţ.

12 comments:

Liviu said...

Hm. Suna bine. Am s-o caut si eu.

Ateistul.com said...

Oare de ce te mai uiti la TVRi? Adica la televiziuni romanesti vreau sa zic. Oamenii continua si sa citeasca ziare romanesti desi ce se intimpla acolo nu prea-i mai intereseaza, poate doar la nivel de birfa... Oare cind renunti ca emigrant la obiceiurile astea?

amallia said...

Liviu, să ştii că sună bine şi e interesantă. Abia a început. Să vedem cu cine va fi azi.

amallia said...

Ateistul, fiecare din cei duşi de acasă face cum vrea, cum simte, cum crede că e bine. Unii chiar nu se mai uită la posturi româneşti, alţii da. E o chestie aşa de personală, aproape ca spălatul pe dinţi.

Eu am TVR Internaţional şi mă uit şi, mai mult, nici nu-mi trece prin gând să nu o fac vreodată.

Ionela said...

Eu nu am TVRi; m-am uitat sa vad daca compania de cablu o are in grafica, dar se pare ca lipseste cu desavarsire. Nu sunt romani in orasul asta si deci nu e cerere. Eu sincer mi-as dori sa mai vad o emisiune romaneasca. Usor, usor trec de partea cu sentimentalii si smiorcaitorii carora le e dor de casa.

Ionela said...

Scuzati cacofonia plizzzzz

amallia said...

Ionela, noi avem antenă parabolică şi prindem cu ea TVR Internaţional. Antena e acum în jur de 150-200 de dolari şi în rest nu mai plăteşti nimic, TVRI vine gratis. Mai există variante cu ceva abonament pe internet pentru mai multe posturi româneşti dar despre asta nu ştiu mai mult. Şi hai să mărturisesc: nu am cablu TV, defilează şi la mine nişte posturi americane cu o antenuţă: chanel 11, ABC şi încă vreo câteva şi e bine aşa cum e.

Carmen said...

Amallia,daca vrei sa revezi emisiunile ,le poti urmari pe net,descarcind www.tvr.ro ,alegind tvri si apoi emisiuni A-z inregistrari.Si eu sunt pasionata de emisiunea Profesionistii ,care ma incinta de cind eram in Romania si pe care nu o ratez nici aici,in fiecare saptamina... Urmaresc stirile de pe antena1,antena3,realiatea,tvr online si nu ma gindesc sa renunt la acest obicei chiar daca traiesc acum aici.fELICITARI PT. BLOG !

Ionela said...

Sincer Amalia, incep sa cred ca e mai bine fara cablu (psihologic vorbind, ca financiar nu prea cred-e vreo 20$ pe luna aici). Prima persoana care mi-a zis ca nu are cablu era un medic anestezis. Profu' meu de etica a zis si el ca nu are cablu, si am inceput sa imi pun un semn de intrebare. Am ajuns la concluzia ca televiziuna are mult prea mult bias, ca daca vrei sa cresti un copil e mai bine fara si tot asa mai departe. Daca nu ar fi sotul care sa vrea programele alea cu baseball si nu mai stiu eu ce sporturi, nici eu nu as avea cablu.

amallia said...

Carmen, da? Au înregistrările? Mersi mult că mi-ai spus, n-am ştiu. Mă uit acolo. La "Profesioniştii" îmi place şi melodia de început, e aşa de bine aleasă, nemaipomenit. Iar la Eugenia Vodă îmi tot vine să mă duc să o felicit prin ecran. Mulţumesc şi pentru ultima propoziţie :)).

amallia said...

Ionela, are căpiţe de bias televiziunea. Îmi place Chanel 11, e mai uman, îl iau ca pe un fel de Discovery. Măcar mi-am găsit şi eu acum un punct comun (cam unic probabil, din păcate) cu un medic anestezist şi cu un profesor de etică. Îţi dai seama ce m-ai bucurat?

Mi-am mai găsit un punct comun şi cu profesoara de psihologie, când ne-am mărturisit în plenul clasei (ea prima, de ce să nu respect adevărul) că nu deţinem în proprietate un i-pod din ăsta, orice ar fi el.

Mersi că treci pe aici şi îmi laşi semnale. Ştii cât contează?

Ionela said...

Trec pe aici cu mare placere. Mi-am facut un obicei sa-ti verific blogul zilnic. E ca un drog. Mai bine zis, e ca un fel de terapie de relaxare :)) Unii aleg yoga, altii aleg tot felul de tehnici soficticate de respiratie, eu aleg Amalia.

Imi place cum scrii, si mai ales cand ma bantuie dorul de casa citesc si din arhiva.

Cand eram in Romania aveam prietenele cu care ma vedem si puneam tara la cale. Acum, ca ele nu sunt cu mine, iar americanul de rand nu-mi intelege radacinile, cand citesc blogul tau ma simt de parca as sta cu tine la cioace la o cafea.

Ma bucur enorm cand vad ca ai mai postat ceva. Conteaza mult si pentru mine ca te straduiesti sa scrii, ca-mi dai material de rumegat. E un fel de win-win cu blogul asta.