Monday, August 18, 2008

Cireşarii

Am citit de câteva ori Cireşarii. De la cap la coadă, toate cele cinci volume. Prima dată le-am împrumutat de la vărul meu de la Mediaş (mi-e dor de Mediaş), pentru că nu erau de găsit în librării. Nu se găsea nimic, fir-ar să fie. Iar mie îmi plăceau Cireşarii şi doream să îi am în biblioteca mea. Mi-am amintit despre ei când am scris despre Ulpia pentru că de acolo i-am cumpărat în final.

Îmi amintesc că într-o zi am văzut toate cinci volumele, la pachet cu nu ştiu câte alte cărţi, cum se proceda la vremea respectivă. De bucurie am început instantaneu să plâng iar doamna de la librarie (o doamnă extraordinară, am fost prietene o vreme, o vizitam la librăria de la Ulpia dar acum am pierdut legătura, mare păcat) mi-a promis că îmi ţine cărţile până mergem acasă să luăm bani şi să le cumpărăm.

Am mers cu mama acasă, ne-am întors şi din secunda aceea toate cele 5 volume au fost ele mele, să le devorez la discreţie, iar şi iar. Şi poate curând încă o dată. Abia aştept.

Cavalerii florii de cireş
Castelul fetei în alb
Roata norocului
Aripi de zăpadă
Drum buni, cireşari!


(poza este de la http://www.librariabucuresti.com/cgi-bin/Carti-Ciresarii-5-vol-0-211-21-.htm)

10 comments:

Dan Terteci said...

Am devenit si eu nostalgic!

elena said...

mie mi-e dor sa recitesc Lorelei si Invitatie la vals!

LucianStanciu said...

Ciresarii, Lorelei, Invitatie la vals...
Ce frumos! Am fost indragostit de Lorelei, visam cu ochii deschisi la dragostea aceea devoratoare din Invitatie la vals...
Am citit ultima oara Ciresarii, Castelul fetei in alb in 2005, in concediu, in Croatia si Austria...
Simteam cu redevin copil!

andutza said...

Mie mi-e foarte foarte dor si de "La Medeleni".... Ma apuca si pe mine nostalgia acum... Si imi amintesc de cartile adolescentei mele!

to-morrow said...

Si eu votez pentru "La Medeleni" ca fiind cea mai pura expresie a copilariei! Bineinteles ca imi placea cel mai mult volumul 1, cu lumea lui parca tasnind dintr-o carte de povesti. Cred ca Ionel Teodoreanu este scriitorul cu cele mai multe metafore pe pagina :) Greu de egalat, orice ar spune criticii! Am pornit apoi sa ii caut si alte scrieri, am descoperit "Ulita copilariei", "In casa bunicilor" si "Masa umbrelor". Nimeni nu a rezonat atat de bine cu mintea si inima unui copil, precum Ionel Teodoreanu.

ghiocel07 said...

Toate sunt cartile copilariei si tineretii noastre. Oare copiii de astazi ce amintiri vor avea? Din pacate se citeste din ce in ce mai putin. Acest "drog" calculatorul le fura placere de a face o lectura placuta.

amallia said...

Da, da, vin şi Medelenii, ar trebui să-i mai citesc şi să-i mai simt o dată. I-am citit la bunici, cu cartea pe genunchi şi dinţii înfipţi mereu în mere roşii.

Anda said...
This comment has been removed by the author.
ina bixade said...

Ce vremuri, ce vremuri:) (mult mai frumoase ca cele de acum).

Flavius Ţerbea said...

Si mie mi-e dor de Medias. Si de Ciresarii, si de La Medeleni, si de Cismigiu@Comp...Chiar si de povestile lui Mark Twain, de ce nu?!