Friday, July 4, 2008

Plimbat pe 4 iulie

Azi a fost frumos la Chicago, o zi de vară practic perfectă. Aşadar se poate! Soare cît să te simţi bine, un pic de vînt blînd, prietenos, umiditate mică, ce să mai, asta a fost vreme pe comandă, pe comanda americană adică. De mult nu m-am mai bătut pe umeri cu o zi atît de reuşită. În plus, 4 iulie. Sărbătoare. Mare. Cea mai mare? (Aproape) toată lumea liberă. Liberi şi noi, toţi trei. Am hotărît să mergem la oraş, la downtown adică. La fel au hotărît încă multe alte mii de oameni de prin toate comunele înconjurătoare, ba chiar şi din destule state vecine (sau nu), care nu au aşa un centru cum e centrul Chicago-ului. Uitaţi o rochie din chei!!

Şi una din ramuri şi frunze.

Stau mărturie că azi centrul a fost de nota 10. În primul rînd era plin de oameni, erau mulţi, veseli, de toate felurile, de toate naţiile, cu ochii cu colţurile în sus, cu ochii cu colţurile în jos, fără văl, cu văl, cu şlapi, cu tocuri, cu maieuaşe, cu rochii, cu fustiţe, o amestecătură pitorească cum numai în America poţi să vezi. De obicei centrul este destul de animat în week-end, dar azi nu pot să spun altceva decît că vibra. Şi era contagios. Te molipseai de bună-dispoziţie, de bucurie, de chef de viaţă. Şi de cumpărături. Am avut senzaţia de Manhattan la Chicago.

Următoarea poză e de la Borders, lanţul de librării căruia i-am jurat credinţă şi pe care (în principiu) nu l-am înşelat. Am sute de cărţi de la ei şi ador mirosul de tipar proaspăt combinat cu aromă de cafea. Am intrat cîteva minute la Borders pe Michigan Avenue.

Strada pe care ne-am plimbat este bulevardul principal, cel mai larg, cel mai înflorat, cel mai dichisit, Michigan Avenue. Merită o prezentare frumoasă, pentru că azi mi-a dat (exact) senzaţia după care umblu în viaţă, cea după care am venit aici în America, senzaţia de cetăţean al lumii, de parte mică dintr-un tot superb. M-am simţit fericită şi binecuvîntată.

Reclame şi imagini mari pe strada principală.

Încă o rochie şi un cap, posibil de turist, sau cine ştie. Am aşteptat să se mute, dar era dus pe gînduri, aşa că l-am tras în poză.

Asta e preferata mea numărul 2.

Şi două rochii din ... mozaic.

Asta îmi place mult, îmi place combinaţia de culori şi împopoţonarea, e şic, e greu de purtat, e artistică.

Oameni, oameni, mulţi, mulţi şi foarte veseli.

Şi Disney Store. Deşi am auzit că se închid 100 de magazine Disney în America, acest magazin, azi, a fost o mică sărbătoare în sărbătoarea mare. Mi-am cumpărat tricou cu Ariel (cred), să fiţi avizaţi cei care mă veţi vedea cu el, nu m-am putut abţine şi nici n-am găsit vreun motiv să o fac. Pentru Adelina am cumpărat o Tinkerbell (am verificat şi, da, am scris corect) şi tricouri cu Tinkerbell. Chinezul care a produs-o pe Tinkerbell cred că era surmenat, că imediat i-a căzut pe jos un pampon de la papuc. Ba îşi pierdea şi aripile din cînd în cînd. Dar le-am găsit întotdeauna.

Rochiţe, ţineţi-mă bine, nu mă dezlegaţi, nu-mi daţi debit cardul...

Şi imagine de ansamblu de la Disney Store.

Şi pluşaţii haioşi. În copilărie aş fi leşinat dacă mă întîlneam cu aşa de mulţi deodată!

Vitrina de la Disney, anunţa că era sale, şi era...

Şi preferata mea numărul 1!

Mai am rochii şi poze şi pentru mîine. Acum ies să văd artificiile, pentru că pocnesc văzduhurile de culori.













4 comments:

ina bixade said...

Dragute poze!!! Orasul e imbracat in sarbatoare... Am auzit ca Chicago e un oras frumos, o prietena de-a mea se muta acolo si e asa incintata:)

ghiocel07 said...

Ma bucur ca te-am intalnit in mediul vitual. Si eu sunt din Jud Hunedoara si sunt fericita cand cei plecati din tara vorbesc asa de frumos despre locurile natale.

Monica said...

Serbus Amallia, imi place mult blogul tau, intru zilnic aici si imi da o stare de bine. A fost un 4 iulie frumos la Chicago.
Salutari de aici de pe meleagurile floridiene, te pup,
Monica

amallia said...

Ina, e frumos (bulevardul principal adică şi încă vreo cîteva străzi şi încă vreo cîteva locuri). Fiecare vede altfel, normal. Dar acuma chiar au făcut frumos Michigan Avenue, nu obosesc să o repet la nesfîrşit.

Ghiocel, şi eu mă bucur că ne-am întîlnit. Şi mulţumesc pentru mesaj. Mie una mi se pare firesc să-mi vorbesc ţara de bine.

Monica, să ştii că a fost chiar frumos, i-am auzit şi pe americani zicînd că de mult nu a fost vreme aşa de nemaipomenită pe 4 iulie. Cum e în Florida? Aşa de mult aud despre Florida şi uneori încerc să mi-o închipui!