Friday, July 25, 2008

Înainte şi după


Mie nu-mi plac mall-urile. Adică nu ştiu dacă nu-mi place ideea de mall sau mai degrabă ideea de spaţiu închis, fără ferestre, unde eşti izolat într-o oarecare măsură de realitate şi pricipalul impuls care rămâne e să cumperi. Mă uitam la poze la cum era pe timpuri Ulpia şi pot să spun că o prefer cum era atunci faţă de cum e acum, ca o cutie de pantofi uriaşă, acoperită cu nişte plăci la drept vorbind urâte. Dar asta e acum, aşa se înţelege modernizarea, mai mult în sensul prost. Probabil nu se poate sau nu se vrea să se reziste acestor tendinţe, n-aş putea să dau momentan verdicte.

Iar acuma vine şi mall-ul cel mare peste Deva, o altă pleaşcă gri, fără ochi şi urechi. Am înţeles însă că va fi o terasă la ultimul etaj de unde se vede oraşul. Dacă e adevărat, atunci terasa e o idee foarte bună, nemaipomenită aş spune. Oricum un mall (când e fără geamuri) strică faţa oraşului. America e plină de mall-uri din astea, aici majoritatea însă nu sânt înalte ci numai pe un nivel sau maxim două, însă sânt enorme ca întindere. Majoritatea sînt în plin câmp şi, evident, poţi să ajungi acolo numai cu maşina. Aici e aşa de multă marfă că înainte de a o vedea nu mi-am putut-o închipui. De asta e şi presiunea aşa de mare, tot felul de oferte, să se vândă cumva, să nu stea cu stocuri prea mari.

Probabil că la Deva lucrurile vor fi mai scumpe la mall, că e la mall. Dacă e aşa, atunci rămân la ideea că aceşti comercianţi nu au înţeles încă modul în care se face comerţ. Se face în aşa fel încât omul să-şi permită să cumpere, nu să se uite ca la muzeul de istorie sau muzeul de artă. Sânt curioasă cum o să fie la Deva. Partea bună a mall-ului e, în opinia mea, că poate fi un loc de socializare, de întâlnire cu prietenii, în condiţiile în care există pizerii, cofetării, cafenele, restaurante. Dar parcă tot mai mult îmi place o terasă în aer liber, eventual cu umbreluţe şi cu flori.

M-am uitat pe site-ul Deva Mall şi am văzut griul decorat cu nişte pete de culoare şi am simţit o adiere de speranţă: dacă totuşi o să-mi placă? Să vedem. Am eu ce am cu clădirile din oţel şi sticlă, cu aspect metalic. Când umblu printre ele mă apucă nici mai mult nici mai puţin decât depresia temporară. Dacă mă plimb printre clădiri drăguţe sânt ca un fluturaş. Am aici poze comparartive cu Ulpia şi îmi menţin părerea: se putea decora în stilul în care a fost, cu geamuri mari, lumină naturală şi altele asemenea. Văd că pe site-ul Deva Mall unul din motivele de laudă e că oferă iluminare artificială. Gata, rămâne de văzut la faţa locului.

2 comments:

to-morrow said...

Pentru zilele cand va este dor de tara, va sugerez sa va aruncati un ochi pe www.romanianvoice.com ; aveti aici destule, de la poetii nostri clasici (unii tradusi si in alte limbi) pana la momente care va vor descreti fruntea oricand (in sectiune Culture exista Amza Pellea, Caragiu si Birlic. Ii mai ascult din cand in cand, si cad in nostalgia anilor in care ei imi aduceau unele dintre putinele momente cand merita sa ma uit la TV! Nu stiu cum e cu dorul de tara, nu am avut ocazia sa experimentez asa ceva, dar ma gandesc ca mie mi-ar fi dor de niste oameni pe care i-as lasa “aici”, daca as fi “acolo”.

cherie said...

Uite ca nu ma gandeam sa ma duc pana la Mall sa mananc o prajitura sau sa-mi dau intalnire cu prietenii. Astea sunt de obicei la periferia orasului. La Mall eu ma duc sa fac cumparaturi ca-i mai ieftin.
Asa o fi in strainatate? Eu mi-s d'aci!
Ca s-a uratit locul cu panourile de reclame insa ai dreptate. Si mie imi plac ferestrele mari spatiile deschise...