Tuesday, May 20, 2008

De ce prăpădele-esc (de fapt)


Straight up now tell me (sau spune-mi drept) de ce scriu un blog. În loc să-mi fac unghiile, să curăţ în patru labe parchetul, să mestec pilaful mai des, să dansez mai mult pe melodiile de pe internet, să şterg pantofii de praful american, să vizionez o spumo-novelă, să multe, multe care mi-ar cere atenţia dacă n-aş fi acum cu mîinile pe taste.

Aflu răspunsul azi din revista Psychologies (ediţia de UK, luna mai) şi vi-l comunic ca să ştiţi de ce scriu, de ce scrieţi, de ce scriem cu toţii în această veselie electronică generalizată. Marian Salzmar explică, la pagina 81, că transparenţa noastră vine din acceptarea pe scară tot mai largă a faptului că noţiunea de viaţă personală care îţi aparţine numai ţie este o păcăleală. Se formează o mentalitate de a spune (aproape) totul despre noi. În plus, un alt motiv puternic este vanitatea. Siteurile de relaţionare au scopul declarat de a permite oamenilor să se cunoască unii pe alţii dar în realitate fiecare doreşte să se scoată în evidenţă pe sine. Aşa zice doamna Marian Salzman.

Acuma eu aş spune că zice bine. Cu completarea că şi în viaţa reală, şi în viaţa virtuală, cumva, pe undeva, e firesc să ne scoatem în evidenţă pe noi. Că dacă nu pe noi atunci pe cine? Pe cine am impresia că aş cunoaşte cît de cît? Pe mine, evident. Aşa că îmi proiectez aici perspectiva şi mergem mai departe, luînd cu noi în buzunar explicaţiile psihologilor, pe post de faruri de încredere prin întunericul motivaţiilor noastre de fiinţe umane fabricante de blog. Să dăm, aşadar, bice.

2 comments:

Donazz said...

si cind te gindesti ca unii vin cu teorii din care fac bani si/sau organizeaza conferinte in care sa ne explice un lucru de bun simt. Si tanti Maria de ne facea curatenie la firma in romania stia asta. Eh, poate nu stia s-o exprime asa frumos ca duamna dara, deh..
Oricum, ne simtem bine asa exhibitionisti cum suntem.. altfel n-am scrie:)

amallia said...

să vezi ce conferinţe fac prin toată lumea, şi toţi sînt keynote speakeri... şi în pauzele de vorbit scriu cărţi...

cel mai frumos e cu popii care au discursuri şi trebuie să te înscrii din vreme, să nu pierzi revelaţia..

dar poate despre asta plesnim din bici altădată