smartfon anyone?

de cate ori am un deeply sinking feeling for a lot of different, intricate and (from the point of view of others) perfectly absurd reasons, o metoda care functioneaza pentru a ma readuce pe cararea mood-ului pozitiv este sa sar repede intr-un mijloc de transport, be it a car, a train, or, better of all, a plane (pentru ca un avion inseamna o schimbare dramatica de perspectiva, adica taman si exact ce am nevoie, de fapt). In dimineata asta trick-ul il face trenul. Cum stau eu pe bancheta si privesc cerul plumburiu, tragand pentru a nu stiu cata oara de coada concluzia ca stimatul* Chicago inseamna 7 luni de iarna, 4 luni de ploaie si o luna de picnice, imi dau seama fara putinta de scapare ca se necesita sa imi iau un smartfon (care rade ca n-am, ii dau si desert, in persoana faptului ca abia acum 4 ani mi-am luat mobil in America), dar decat ca nu stiu de care.

am auzit eu ca exista doua familii mari de scule de bagat in ceata tehnologica poporul, adica android si aifon dar pe langa faptul ca nu le deosebesc fizic, nu le deosebesc nici psihic, iar sa incerc sa ma descalcesc singura pe net ar insemna sa fiu nu doar sado, dar si masochista informational, din aia cu certificat pe perete, intr-o rama luata in sale de la walmart. Pai si daca tin cu ambele maini de barajul asta de beton peste care se pravalesc cantitatile de informatii, tot nu facem nimic, si o sa ma culegeti de pe jos post trauma, cand nu mai e mare lucru de facut. Dar, daca, sa zicem, sa presupunem, s-ar gasi niste persoane care sa-si rupa din timpul lor productiv si sa imi explice babeste, pe intelesul meu limitat, de ce android si nu aifon, de ce aifon si nu android, multe lucruri frumoase s-ar mai putea intampla intre mine si tehnica de varf.

ah, sa scriu direct din mersul trenului, sa elimin hartiuta asta prapadita pe care vecinii de vagon nu inteleg de ce mai scribalesc in secolul XIX. Prima fisura in reluctantza mea tehnica s-a intamplat la San Francisco, unde s-au petrecut, de altfel, multe fenomene complexe, in a caror profunzime ma abtin sa intru aici si acum. O fi fost un alizeu din Sillicon Valley ori something, cert e ca daca pana atunci numai ideea de a-mi luat telefondestept ma lasa complet rece, dupa ce am stat cu privirea pierduta in zarea unde viitorul tehnic e deja fumat si aruncat liber in lumea mare, lucrurile s-au schimbat, la inceput neinteligibil, apoi tot mai evident.

deci telefonul asta practic ce e? mail, net, gps, mama, tata, sora, frate, muzica, flori, pictures, fete, filme sau baieti, lighean, dush, dulap, etajera, portalul tau spre lume, ceva de genul asta? Pot si eu sa intru in gara pe net, sa vad cine nu mi-a scris, sa ma informez ce bazaconii s-au intamplat pana am dormit putin, sa vad cum va fi vremea azi si norocul peste zece ani, chestii din astea, da? Sounds good.

Cand zic ca vreau explicatii nu doresc sa irosesc timpul nimanui, exista speranta, sa stiti, pentru ca prind repede si uit greu sau deloc, o singura chestie un pic ciudata am, retin mult mai bine cand persoana care imi explica e familiarizata dinainte cu faptul ca sunt fata buna si privirea aia goala de pe fatza mea nu insemna ca nu am inteles nimic, ci doar ca procesez.

iau o pauza, dorindu-va za best si daca doriti sa aprindeti putin lumina...

*cuvant introdus din inutila delicatete de a evita o cacofonie de zile mari