Sunday, March 8, 2009

8 Martie 2009 la Chicago

Aşa au arătat zilele de 7 şi 8 martie la Chicago. Au răpăit ploile, ne-au căpiat ceţile, ne-au lipsit ghioceii. Am compensat cu o ieşire la impresionişti, unde altundeva, ca să mă simt bine, să fiu veselă şi sărbătorească. Dar şi la muzeu când mergem există o problemă, eu vreau să stau numai şi numai la impresionişti, mă aşez pe o băncuţă şi pot privi ore în şir. Ceilalţi mai vor să vadă şi altceva dar pune-te cu căpoasa, dacă vrei să îţi strici ziua. Uneori mă gândesc ce îmi transmite mie atât de profund bărbosul domn Monet de mă poate înţepeni în ipostaze în care de obicei nu sunt de văzut. Îmi plac în primul rând culorile, adună toată lumina lumii. Îmi plac portretele şi peisajele, grădinile inundate de flori, doamnele, domnii, tot. Ştiu tablourile pe de rost dar asta e neesenţial, le regăsesc cu aceeaşi bucurie, cu aceeaşi uimire şi admiraţie totală. Şi ce poate fi mai extraordinar decât să vieţuieşti o vreme într-un oraş în care după douăzeci de minute de goană tălâmbă pe autostradă şi încă douăzeci de minute de căutat parcare gratuită te poţi apoi cuibări lângă un Monet sau un Renoir?



8 comments:

anutza said...

La un moment dat, a fost "tornado watch", ceea ce desigur nu ne-a impiedicat sa iesim, doar e * Martie, nu? ;)

to-morrow said...

Ar trebui sa se aplice "metoda Monet" si "efectul Monet" oriunde e zapaceala si aglomeratie, ca antidot la stresul orasului.

.:Luci:. said...

sunt Lucian,din Romania(Suceava) Tocmai m-am uitat la pozele cu tine,si sunt absolut fascinante,am vazut locuri fabuloase,pe care doar in filme le-am vazut.Esti o femeie norocoasa! De mult timp urmaresc activitatea pe blogul romanilor din SUA.Si desi sunteti departe,peste mari si oceane,sunt alaturi de voi,cu sufletul,in fiecare moment si ma rog sa va fie bine,pentru ca de-asta ati plecat de aici:pentru mai bine si va admir pentru asta.Esti un luptator si meriti ce-i mai bun!Tu si altii ca tine...
Am indraznit sa-ti scriu si sa-ti impartasesc gandurile mele,in speranta ca vei fi alaturi de mine.Cu siguranta,nu ti-a fost usor atunci cand ai plecat departe,deoarece ai lasat in urma poate,familia,casa,prietenii,obiceiurile...dar ai luat cu tine amintirile,care sunt nepretuite.Ai avut acest curaj,ai indurat si ai infruntat multe,dar probabil a meritat fiecare secunda de nehotarare,de nesansa uneori,fiecare secunda in care trebuia sa iei decizii la limita,spre binele tau,spre un viitor mult mai bun din multe puncte de vedere.Daca as avea ocazia si posibilitatile necesare,as proceda la fel ca tine,desi nu stiu cum a fost situatia ta,atunci,in momentul cand ai luat decizia sa pleci. Mi-as lua inima in dinti,o valiza de vise si as pleca cat mai departe:sa-mi construiesc un viitor din punct de vedere financiar,sa-mi ajut familia,sa nu mai fim nevoiti sa ne imprumutam pentru o bucata de paine,de pe-o zi pe alta,sa nu mai munceasca mama ca o sclava 10 ore pe zi,pentru 5 milioane si sa se stinga pe zi ce trece,din ce in ce mai mult.As face multe pentru familia mea,si implicit pentru mine.Cateodata,stau si ma gandesc,ca nu mi-ar trebui decat o camaruta mica in care sa locuiesc,un pic de mancare si o slujba,cu ajutorul careia sa-mi ajut familia.
Poate nu ar fi trebuit sa-ti scriu,dar te admir foarte mult si eu te privesc ca pe o usa ce se deschide catre un nou viitor,ca pe o speranta.Mi-ar placea foarte mult sa vin sa muncesc alaturi de tine.Eu detin o diploma de tehnician in turism,as putea lucra si intr-un bar,restaurant,ca barman,ospatar,intr-un hotel.Nu conteaza unde,conteaza sa muncesc si sa am un sprijin real acolo.De aceea am apelat la tine,pentru ca nu am la cine.
Te rog sa te gandesti foarte bine si daca tu consideri ca eu merit un sprijin din partea ta,de orice fel,te rog mult sa ma contactezi.Ti-as fi vesnic recunoscator.

P.S:Mai am foarte multe sa-ti spun si sa-ti povestesc dar nu vreau sa te plictisesc.

Cu multa stima,Lucian!

Anda said...

Cand e o vreme atat de urata, parca te bucura si mai mult gandul ca va veni primavara...
Mie imi plac fotografiile cu ceata si ploaie...Nu stiu de ce ma fac sa ma gandesc la...calatorii :) Cand sunt intr-o tara straina, mai ales daca e doar pentru cateva zile, vremea nu mai conteaza :)

amallia said...

@anutza: am ratat tornado watch asta, n-am stiut ca a fost!! Si la muzeu am stat la coada in ploaie, dar e drept ca nu prea mult, vreo 10-12 minute.

amallia said...

@to-morrow: ar fi o metoda foarte buna. Pe mine ma linistesc si ma bucura tablourile acestea, ceea ce nu e de ici de colo :)) Dar mai am de povestit despre vizita la muzeu, sper sa reusesc curand.

amallia said...

@Luci: te cred si te inteleg ce spui, e normal sa vrei sa faci ceva pentru tine si pentru ai tai. Cu America problema e un pic mai complicata, ai nevoie mai intai de viza sa ajungi aici. Eu as lua-o de la capat undeva mult mai aproape de Romania pentru ca dupa ce pleci intervin multe alte lucruri, inclusiv dorul de casa.

amallia said...

@Anda: se simte deja alt miros dimineata, mai de primavara. Am inlocuit si noi 8 martie cum am putut (n-am putut) si de-acuma nu mai e mult si vine vremea buna, sper. Cu tara straina pentru cateva zile votez si eu, daca pot sa spun asa.