Thursday, October 16, 2008

Cu Austria voastră cu tot :)

Nu mai există respect pentru oamenii de la câmpie. După ce Lucian mă chinuia sistematic cu poze din Austria, mi-am înghiţit cu dificultate invidia pe Denisa şi când mai, mai că o digerasem, mă trădează şi Ghiocel. Nu te mai poţi baza pe nimeni. Uanderful.

Au şi americanii munţi frumoşi dar Dumnezeu ştie unde că eu nu m-am întălnit cu ei (cu munţii, adică). Ceva e putred în Danemarca şi e putred şi la câmpie, poate am stat prea mult aici şi nu mi-am dat seama. Dar ce mi-e dor de un pisc, de un acoperământ de brazi, de un Buşteni, de o, stoooooooop it, hai să dormim. Heeeeei tramvai, cu etaj... stoooop it. Se aude un debut de aţipeală şi putem avea un dreeeeeam about Austria, eventual. Tell me who you aaaare, you are a shining staaaaaar. Închide şi radio-ul, te rog. Aşa.

13 comments:

Mihaela Iacob said...

Au si americanii peisaje si, crede-ma, CEL PUTIN LA FEL DE FRUMOASE ca alea pe care le-am lasat in urma. Incerc sa nu calc patriotismul prea mult pe coada lansand aceasta comparatie insa...N-ai vazut macar o parte din pozele pe care le-am facut in calatoriile mele...? Au americanii piscuri, au si acoperamant de brazi, n-au Busteni si nici nu cred ca le afecteaza prea mult imaginea lucrul asta...

ghiocel07 said...

Cand ajung acasa iti timit cativa munti, dar din astia populati si curati, fara hartii si peturi. sau daca vrei de-ai nostrii te servesc cu mare grag.

amallia said...

Mihaela,

Ai dreptate, au de toate dar din cauza întinderii nu le-am putut vedea.

amallia said...

Ghiocel,

Mersi :). Am mai văzut la tine pe blog poze din concediile în Austria şi sunt splendide. Vreau poze şi de la austrieci şi de la noi şi de peste tot unde e frumos. Acum cum am stat mai mult la câmpie poate e de înţeles că mi-e dor de munţi. Iar Salzburg-ul îmi place mult, mai ales de când am revăzut Sunetul Muzicii, unul din filmele preferate ale fetiţei mele.

Ionela said...

Uite cum, din pura intamplare,cand acum cateva zile am topait din blogul Donei in blogul tau, am devenit un addict de papadelele tale. Acum, in loc sa invat pentru un midterm ce se apropie mai repede decat imi doresc, stau si intorc blogul tau pe toate partile, sa fiu sigura ca nu mi-a scapat ceva (misiune imposibila in cele cateva minute pe care le am la dispozitie). Am nevoie de cineva care sa imi dea un sut si sa ma trimita la invatat. Hai ca-mi dau sutul singura. Revin maine, sa vad ce ai mai scris si sa mai rascolesc prin lunile ce au trecut. :)
Salutari din Evansville, Indiana. (Scuze ca mesajul e off the topic si lung cat o zi de post)

amallia said...

Ionela,

Să ştii că tot din pură întâmplare am început şi eu blogul, după o excursie anul trecut la St Louis, excursie depănată absolut aiuritor, încât la întoarcerea acasă am zis că ori o povestesc şi altora ori plesnesc.

Aşa că de atunci am tot dănţuit pe aici, pe bucăţica mea de subiectivism electronic (cum a început de câteva zile să îmi placă să îi spun blogului).

Mult, mult succes la examen îţi doresc. La ce înveţi?

Ionela said...

Momentan invat la psihologie ca am un examen marti, dar sunt pe nursing ca major, si conta ca minor. Asta e primul meu semetru de freshmen, asa ca am multe examene de mancat pana la absolvire. Cei de la univ. de aici mi-au acceptat doar ceva din materiile studiate in Romania, unde eram in ultimul an de contabilitate, dar m-am decis ca nu imi place atat de mult munca de birou. Si daca tot o iau de la capat mi-am zis ca nu am ce pierde daca imi schimb major-ul.

amallia said...

Ionela,

Scuze pentru întârziere, între timp ai scăpat şi de examen :). Am avut şi eu o colegă care s-a reorientat spre domeniul medical după ce a ajuns în America, totul e să îţi placă ce faci.

Ionela said...

Ma doare sufletelul fragil de emigrant singuratic cand vad cati romani cunosti aici. Na, ca sunt si eu o invidioasa spovedita.

ghiocel07 said...

Dupa cum cred ca ai vazut am ajuns in Romanica noastra. Dupa ce am facut 3000 de km prin Austria, putin Germania si putin Italia, la intrarea in propria tara, am stat la coada la vama noastra. Erau acolo dou vamesi plictisiti, unul fuma celalalt se plimba de colo-colo, cu niste burti ca nu-si vedeau pantofii. Am strans din dinti, am batut incet din picior in podea la masina, poate se grabesc si dumnealor si ne dau unda verde. In cele din urma am trecut si noi la fel ca si ceilalti. Pe drum ce sa va spun, nu merita comentariile.

amallia said...

Ionela, stăm aproape de o biserică ortodoxă românească, am cunoscut şi acolo mulţi oameni. Dar ne vedem duminica, în rest pauză. Din punctul ăsta de vedere nu-mi place deloc aici. Când am fost acasă ne întâlneam cu cineva şi povesteam tot la câţiva paşi.

amallia said...

Ghiocel, sunt conştientă că ai dreptate. Dar cum e acum de când cu UE, se mai stă la vamă la intrarea în România?

amallia said...

Adică mă refer la intrarea cu maşina, e la fel ca şi cu avionul, te caută în bocceluţe?