Am fost extraordinar de plăcut surprinsă că este permis să le facem poze, am întrebat de câteva ori oamenii de la muzeu dacă pot fotografia picturile şi am primit răspuns că da, pot face asta. Parcă mereu aşteptam să vină cineva să-mi atragă atenţia că fotografiatul e interzis, dar nu a venit nimeni şi fotografiatul nu era interzis.
Am început să vreau să ştiu mai mult, am găsit un album deosebit cu picturile lor şi am avut şansa să dau şi peste o carte foarte bine scrisă, numită Vieţile private ale impresioniştilor, autoare Sue Roe. Cartea începe cu un prolog, cu momentul în care Paul-Durand Ruel, marele, cum să-i spun ca să nu-i spun dealer, negustor de artă, agent de artă, în sfărşit omul care s-a ocupat de vânzările lucrărilor grupului de impresionişti, ajunge la New York, cu 300 de picturi. Era anul 1886 şi momentul de la care impresioniştii devin cunoscuţi în lumea întreagă.
Un detaliu amuzant este că unele tablori conţin scene care pot face să se strâmbe puţin un nas excesiv de pudic. Pentru a trece peste acest obstacol, Durand-Ruel a aranjat o întâlnire cu şeful vămii din New York, un catolic convins, şi pentru a-l îmbuna a participat împreună cu el la slujba de duminică, unde a făcut o donaţie consistentă la momentul colectei. Sau cel puţin aşa i-a povestit Renoir fiului său...
Pierre Auguste Renoir
Fruits of the Midi, 1881
Pierre Auguste Renoir
Chrysanthemums, 1881/82
Pierre Auguste Renoir
Young Woman Sewing, 1879
Pierre Auguste Renoir
Woman at the Piano, 1875/76
Berthe Morisot
Woman at her Toillette, 1875
Pierre Auguste Renoir
Two Sisters (On the Terrace), 1881
Claude Monet
The Artist’s House at Argenteuil, 1873
Camille Pissarro
Young Woman Bathing Her Feet in a Brook, 1895
Henry de Tolouse-Lautrec
At the Moulin Rouge, 1895
Young Woman Bathing Her Feet in a Brook, 1895
Henry de Tolouse-Lautrec
At the Moulin Rouge, 1895
8 comments:
daca-ti plac impresionitii, cred ca ai adora Muzeul Orsay din Paris. Dupa mine, e cel mai frumos Muzeu din Paris, din lume nu ma hazardez sa spun ca inca nu le-am vazut pe toate. Am sa-ti trimit, daca vrei, cateva poze facute acolo acum 3 ani
Ah, crizantemele mi-au implut inima!
Multam pentru imboldul de a picta pe care mi l-ai dat, prin ce ai scris si aratat aici, in aceasta dimineata!
Am in biblioteca un album imens, istoria artei universale (sau cam asa ceva). L-am descoperit cand aveam vreo 12 ani si ma uitam fascinata, ore in sir, la jocurile de lumini si umbre, la maiestria cu care pictorul a prelucrat culoarea... Nu l-am mai rasfoit de cativa ani.
Mi-ai adus aminte de toate acestea, cu imaginile de aici. Multumesc.
Da, o pictura pe care o inteleg pana si eu. Din pacate cea abstracta nu ma pasioneaza. Cel mai mult mi-a placut "Two Sisters".
@Schumitza: da, să ştii că mi-ai dat cea mai fantastică idee, o să merg. Cum mă mai scot de acolo, o să vadă ei :). Te rog, trimite-mi poze, amalianita@yahoo.com şi eu îţi trimit un mersi foarte mare.
@Mălina: mă bucur, mult, mult. Azi merg să le văd şi o să mă gândesc şi la tine.
@Mihaela: nu ştiu cum faceţi voi pictorii de sunteţi în stare să faceţi ce faceţi, dar admiraţia mea nu are margini, decât marginile mele... Hai că trebuie să ne vedem, ce supărare!!
@To-morrow: Cu plăcere :), şi cu mare bucurie. Îmi amintesc că mi-a cumpărat mama la vremea respectivă un album cu Manet, produs de ruşi şi scris în limba engleză; eu am făcut clasele 5-8 la arte plastice, dar, din păcate, talentul nu a răspuns prezent...
@Ghiocel07: cu arta modernă nu mă împac prea bine nici eu. la impresionişti îmi plac, printre altele, culorile, şi pălăria aceea roşie cu atât mai mult!
gata, trimis, o sa le gasesti cand te trezesti ;)
multumesc pentru pozele cu tablouri. crizantemele sunt o nebunie!
pupici si o saptamana buna!
Alina
Post a Comment