Saturday, June 21, 2008

Lanţul... amintirilor

Sclifoseala şi prostia. Aceste două ingrediente mă enervează la concetăţenii cu care am ceva de împărţit la un moment dat: o coadă la supermarket, o masă pliantă la un picnic, un vagon de tren, un filmuleţ pe youtube. Dacă ar fi să fac un clasament, aş şti exact ce scifoseală particulară să urc pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, podiumul fiind aşa de înalt încît sper că o să rămînă cocoţată acolo pe veci.

O domnişoară, să o numim O., a captat într-o seară de vară atenţia unei întregi adunări de români-americani şi a lăsat adunarea fără grai. După mai multe tîmpenii evacuate pe gură dar totuşi scuzabile, s-a prezentat la apel cireaşa, sub forma unei declaraţii că ha, ha, dacă ea, d-ra O., ajunge în vizită în România, nu o să mai ştie să tragă apa la wc-ul cu lanţ. După ce s-a hihăit şi şi-a scuturat cîrlionţişorii, d-ra O. s-a oprit din depănarea temerilor personale şi a privit puţin cercul tăcut al gurilor căscate din jur.

Tăcerea groasă a ţinut cîteva clipe, toate chiţăiturile înnăbuşite ale comesenilor fiind oprite în gîtul acestora, posibil datorită gradului de uimire, posibil datorită unei calităţi absolut inutile uneori, numită bun simţ. D-ra O. (de loc din Braşov, ce oraş frumos şi ce exemplar nereuşit a trimis să ne necăjească aiurea prin lume), s-a ridicat şi s-a dus la maşina dumisale, să-şi ia un pulovăraş în spate, căci afară se cam răcorise, nu se ştie sigur de ce.

4 comments:

biscu said...

superbe poze!

capsunica said...

Âmi pare tare rău că Braşovul meu m-a făcut de râs (dar da, nu suntem toţi aşa)! Şi iarăşi da, ai dreptate, sunt unii/alţii care, odată ajunşi pe "acolo", nu se mai recunosc pe ei înşişi. Am întâlnit în tren în România, acum ceva vreme, un ardelean care locuia în Canada, era pocăit şi, dacă nu ar fi fost împreună cu tatăl lui, mi-ar fi vorbit sigur în engleză, căci despre România şi români avea doar vorbe de ocară. După 18 ani de emigraţie! Mie mi-e dor de ţară şi abia am plecat...

capsunica said...

scuze pentru Âmi!

amallia said...

@biscu: mersi!

@căpşunica: eşti scuzată! Braşovul e frumos, şi Sibiul e frumos, şi micuţa Deva e frumoasă. Sînt multe locuri care merită văzute. Despre pocăitul ăla călător îţi pot spune că, din păcate, ştiu exact despre ce vorbeşti. Să-i fie ocara uşoară, că dreptatea e la mijloc şi nu în buzunarul lui englezit.