Tuesday, August 11, 2009

Introducere în arta introducerii

Cam în urmă cu doi ani am copt o introducere la o carte pe care s-ar putea să nu o scriu niciodată. Am redescoperit-o acum prin foldere şi folderele şi o găsiţi mai jos, să vadă şi ea lumina nesănătoasă a monitorului.


Cartea astea n-o să apară niciodată. N-am bani s-o public. Nici curaj să merg să-i cer de la alţii. O să analizeze, cât costă, câte se vor vinde, cum ne rostogolim peste pragul de rentabilitate. Despre vânzare, pot garanta că se vor vinde trei. Una o cumpără Cristina, prietena mea din Cluj, măritată cu Florin, cu care şi-a construit o casă (la Cluj). Eşti superbă, ca de obicei, îmi spune ea. Am o rugăminte, continuă. Încearcă să mai scrii şi poate le aduni într-o cărticică. Prima o cumpăr eu, promite. Superbă? Foarte bine. Cu promisiunea ei fermă, de prima carte am scăpat.

A doua o cumpără Cristina, prietena mea din Deva, măritată cu Florin, cu care şi-a construit o casă (la Deva). Zău că ai talent, mă susţine ea. Apucă-te serios de scris. O să cumpere ea al doilea exemplar. Al treilea îl cumpără mama. Ai talent, declară mama, mai scrie când poţi. Talent? Asta nu poţi şti sigur. Partea cu “când poţi” e şi mai delicată. Când pot?

Oricum nu dimineaţa. Atunci sânt necesare răbdarea, delicateţea şi antrenamentul unui profesionist care să ştie să sape pe sub pături. Mi le-am tras peste cap şi mă ţin strâns de ele. Încleştat ar fi mai aproape de adevăr. Disperat? În jumătatea de oră scursă de la oprirea alarmei mi-am revizuit strategia. Nu merg nicăieri. Nu azi. Mâine, poimâine, mai vedem. Azi oricum a început, şi unde să mai ajung dacă n-am pornit din vreme? Mai bine mă mai odihnesc. E şapte cinzejdoi.

A plecat şi trenul. Trenul care mă duce de la halta unde urc până la suburbia plictisitoare unde cobor. Dar de obicei nici nu-mi vine să cobor. Mă simt de parcă aş fi sosit la Costineşti. Bate soarele şi n-am dormit destul. La birou mă aşteaptă nişte dosare parcă şi mai rânjite decât ieri. În cap mă aşteaptă un creier sătul de calcule, care vrea să îl anunţ că îmi schimb cariera. Sincer. Pe lumea asta toţi aşteaptă ceva de la tine.

Nu poţi fi ceva dacă eşti singurul care crede asta. Trebuie să-i convingi pe ceilalţi. Acesta este marele obiectiv al prezentării de sine: validare socială pentru identitatea reclamată. (Acesta este o concluzie de sfârşit de capitol din manualul meu de psihologie socială, materia pe care am iubit-o cel mai mult pe pământ). Dar n-am reclamat nici o identitate până acum. La o adică pot pune un anunţ pe uşă: aici domiciliază Amalia. Nu sunaţi. Momentan este plecată în căutarea validării sociale. Găsitorului recompensă. Găsitorul e în încurcătură: pentru ce se dă recompensa? Pentru Amalia sau pentru validarea socială? Pentru cel care le găseşte împreună. E complicat?

Aşa şi trebuie. Totul să fie cât mai complicat. Simplitatea naşte plictiseală şi plictiseala naşte uitat la televizor. Tipul are cinci personalităţi şi toate cinci funcţionale, decide vocea din ecran. Mă ridic de la masă, să verific dacă am auzit bine. Subtitrarea curge: tipul are cinci personalităţi şi toate cinci.... Un domn selectat din cine ştie câte mii, cu un costum selectat din cine ştie câte sute, trage concluziile. Ancheta a ajuns la final. Criminalul are cinci personalităţi şi într-o dimineaţă prostul s-a încurcat în ele.

Avea de mers să ia gâtul unei tinere frumoase şi deştepte, îmbrăcată a la purtător de cuvânt guvernamental. Ea cobora în grabă nişte scări (în spate se vedeau coloane) şi ducea sub braţ o geantă cu dosare esenţiale pentru securitatea naţională (americană, evident). El a ieşit din hol în mare grabă şi în loc să smulgă din cui personalitea numărul 2: psihopat cu ten de cetăţean normal, a nimerit-o pe cea cu numărul 4: bunic bătrân care îşi udă grădina. Astfel ordinea mondială a rămas aceeaşi, proastă cum era. Ca să vezi ce importanţă poate avea o încurcătură între cuie.

Şi în plus, dacă scriu, trebuie să pregătesc o pagină de mulţumiri, pentru cei care m-au inspirat şi m-au ajutat şi au contribuit la organizarea acestor însemnări răzleţe într-o carte cumsecade. Mulţumesc tuturor şefilor care m-au chinuit prin joburi, pentru că m-au impulsionat să şi fac ceva după ce am terminat de drăcuit. Mulţumesc părinţilor care nu m-au oprit să plec din ţară şi să fiu aşa de nefericită cum am fost. Mulţumesc soţului meu care nu m-a scos pe uşa afară când îi explicam ce eşec lamentabil sânt. A preferat să doarmă el de fiecare dată în maşină. Mulţumesc fiicei mele care nu m-a slăbit nici un moment cu cererile ei, apă, pop-corn, sendvici, Jerry, Thomas, iepuraşul, vulpea, Bambi, Pluto, dalmaţienii.

Mai rămân agentul, editorul (trei săptămâni mi-a luat să înţeleg diferenţa dintre ei) şi încă vreo câţiva colaboratori superbi, dragi, apropiaţi, înţelegători şi utili, pe care încă nu-i cunosc. Şi chiar dacă n-am să scriu cartea, măcar am o introducere mişto.



16 comments:

Lola said...

Ai inceput bine. Si acum, daca tot ai desprafuit introducerea, scoate la lumina si capitolele - unul cate unu, incetisor asa, cat sa nu te simti coplesita. :D

Lola said...

Ah, si da, te rog trece-ma pe lista aia. Nu m-am bucurat niciodata sa fiu pe locul 4 pe o lista, dar in cazul asta as fi foarte fericita. :P

amalia said...

Lola, am inceput bine si nu continui :). Dar daca as continua candva, platesc eu cartea 4 si tu vii pe lista cu cartea 5.

YSY said...

Este adevarat ca nu putem trai ca Don Quijote, dar mie termenul asta de " validare sociala" imi suna .... nemotivant . O fi si asta o "mostenire" din epocile trecute, desi nici astea noi nu ne motiveaza din punct de vedere al validarii sociale. Asa ca da-o colo...
Oricum, ma felicit (vezi ce modesta sunt?)ca te-am cunoscut si daca lista aceea virtuala ramane deschisa, ma-scriu si eu.

YSY said...

Scuze pentru greseli, mi-e foame.

Anonymous said...

Draga Ami,
Eu o sa cumpar din start 10 :), pt. ca sunt foarte sigura ca ar fi un cadou extraordinar pentru prieteni ...carticica ta. Iar despre succesul cartii....nu am indoieli ca ar fi unul teribil.
Acum nu mai ramane decat...sa scoti din dosarele tale secrete :) randurile, paragrafele rand pe rand.
Ti-am zis ca sunt dependenta de blogul tau...si de multe ori desi nu te-am mai vazut demult....ma simt asa de aproape de tine.
Sincer chiar mi-e dor de tine.....ti-am scris un mail
Inca o data La multi ani pentru Adelina...si imi doresc foarte mult sa o cunosc.
Cristina de la Cluj (cea maritata cu Florin :))

Anonymous said...

Oare mai ai posterul de la Izvorul Muresului? Nu stiu ce mi-a venit....cred ca am devenit nostalgica:))
Cristina ..aceeasi maritata de la Cluj cu Florin

Anca G said...

Amalia, am vrut doar sa-ti multumesc personal! Din suflet! Sa-ti spun ce mult inseamna pentru mine faptul ca mi-ai scris! Eu urmaresc blogul tau de multa vreme, fara a face caz de asta, fara sa comentez, te simt foarte aproape si te admir, iti admir talentul...inseamna foarte mult pentru mine ca mi-ai scris si ca-mi esti alaturi!
Cu drag! Mare drag!
A

andutza said...

Si eu vreau pe lista, si eu, si eu!! Chiar trebuie sa scrii cartea aia, ne-ai facut curiosi, ar fi nedrept din partea ta sa nu! Am zis!

Sofie said...

Ma inscriu si eu pe lista cu vreo 10 exemplare de cumparat.
Tu scoate folderele din sertare, ca editori si bani se vor gasi, sunt convinsa.

Donazz said...

Tie nu talent iti lipseste si nici bani, ci determinare, putere sa crezi in tine si completa insensibilitate la parerile celorlarti.
Dupa cum vezi, e plin netul de oameni talentati, unii mai mult unii mai putin. Publicatii sunt aia care te fac sa te simti prost daca te indoiesti de ei:)

Eu stiu ca poti. Tu stii?

oana said...

Ma asez si eu la coada sa cumpar cartea si sa primesc un autograf de la tine.N-ai incotro, trebuie sa te apuci de treaba, dupa cum vezi, toata lumea asteapta cu nerabdare.Suntem multi cei care iti admiram talentul.Te pup

amalia said...

YSY: gata, esti inscrisa pe lista.

Cristina: si mie mi-e dor de tine. Nu mai am posterul decat in priviri :)

Anca G: sa stii ca ma gandesc des la tine. Ai o caldura si o verva care imi plac.

Andutza: e numai un text pe care l-am scris acum mai bine de doi ani. Dar, pentru orice eventualitate, sa stii ca esti pe lista. Dar stiai deja, nu?

Sofie: 10 la Vancouuuuuver. S-a consemnat. Mi-ar placea mult sa ne intalnim cumva, dar pe cuvant daca stiu unde si cum.

Donazz: Stiu.

Oana: tu nu trebuie sa stai la coada :)

chris (de la Deva maritata cu Florin) said...

Io intarziata Cristina de la Deva maritata cu Florin, ma simt onorata ca sunt pe lista atat de sus in clasament. Te pup cu drag si doooor, desi parca abia ne-am vazut...
(si in mod sigur as cumpara mai multe carti nu numai una ca sa le fac cadou)
La ora asta m-a apucat sa fac niste dvd-uri si in timp ce se fabricau, desi is lesinata de somn, am zis sa citesc ce ai mai scris ca am ramas in urma cu lectura, si tare m-a binedispus - rad de una singura la 1 noaptea...

amalia said...

Te pup si eu.

stirist said...

tipografie digitala - se scoate cate un singur exemplar sau cate sunt neecsare. volum mic (la bucata). costuri mult mai mici decat la tipografiile clasice.

doar am citit dspr asa ceva, nu stiu sa existe pe undeva. am comparat-o cu imprimanta, pentru a o intelege.

bafta!