Saturday, January 24, 2009

Prietenoasă şi n-am cui/Prietenoasă codrului

Soare, frumos, orele trecute de 3 după-amiaza. Copiii au izbucnit coloraţi şi gureşi din şcoală. Mergem alături, la topogan, să mai petrecem un sfert de oră în aer liber. Adelina se distrează nemaipomenit. Împinge cu încă o ştrengăriţă o terţă fetiţă de fund, în sus pe topogan, în sens evident invers acelor de ceasornic şi logicii inventatorului de platforme inclinate pentru copii. Eu mă plimb, măsor perimetrul de joacă cu pas melancolic, ca de fiecare dată. Trag cu urechea la abundenţa conversaţiilor în poloneză şi savurez un pic asemănarea cu frecuşul de consoane caracteristic magazinului alimentar, păstorit, se înţelege, tot în graiul Varşoviei. Stau pe o bancă, trag cu urechea la mărturisirea unui mame joviale că a fost foarte bine în vacanţă, a fost cu copilul în ţara de baştină. O femeie locală de la noi din suburbie o întreabă dacă se bucură că s-a întors înapoi aici şi poloneza e scuturată de un damf de sinceritate şi clatină capul a so so. Dau şi eu din cap şi zâmbesc în semn de recunoaştere a faptului că deşi nu particip la discuţie, le ofer totuşi toată simpatia mea de care nu au nevoie.

Am aşa un fior de longing după graiul natal. Nu mă îngrijorează pentru că eu şi cu longingul suntem practic fraţi de cruce, el fiindu-mi sora pe care am comandat-o insistent dar nu am primit-o niciodată. Şi brusc tresar din introspecţia asta fără noroc pentru că aud, ceruri, aud vorbă românească. Pe banca din dreapta mea a răsărit o doamnă pe care eu mă grăbesc să o categorisesc drept bunică sosită din România în superbul scop de a-şi griji nepoţii duşi în cea Americă. Mă zgâlţâi de bucurie, apoi încerc din greu să mă liniştesc şi mă pregătesc de esenţiala mărturisire, că şi eu tot sunt de acolo. Deja în capul meu se derulează un scenariu care conţine inclusiv înţelegerea din priviri, fără cuvinte, încuviinţări totale, mirări abisale că vedem lucrurile la fel. Iau o gură de apă plată şi spun bună ziua. Vaaaai, doamna se bucură şi ea, iau loc şi ne lansăm în ale noastre. Îmi povesteşte câte în lună şi în stele, e o femeie simpatică şi nu, nu e bunică aterizată aici ieri, e stabilită pe prezentele meleaguri de ani buni (circa douăzeci). În şapte minute am îngurgitat sumarul tuturor copiilor, nepoţilor, care se descurcă, care nu se descurcă, care se descurcă foarte bine, care nu se descurcă şi nu îi suportă pe ăia care se descurcă.

Mie îmi place să povestesc şi femeia are o energie deosebită, o bluză roz şi o poftă conversaţională care mă unge pe dorul de â din a. Îi spun şi eu despre mine una-alta, raportez că n-am fraţi, n-am surori, părinţii mi-s în România, deţin un imobil nemobilat acolo, am făcut facultatea la Cluj, am vagabonţit şi prin Bucureşti (şi poate aş mai face-o dacă chiar ar fi să fie), aici stau în chirie, am un singur copil, copilul e născut în România. Singura sincopă conversaţională este întrebarea ei dacă sunt credincioasă, îi spun că sunt şi îmi mărturisesc religia dar aceasta se dovedeşte a fi alta decât cea la care ar fi vrut ea să ajungem. Trecem hopul şi ne vărsăm mai departe vieţile de parcă am fi colege de compartiment într-un tren accelerat, la clasa a doua. Eu aflu în ce culori şi-a pentuit utima data dormitoarele, ea află când am fost cel mai recent în România (2007). Impresia mea că ne înţelegem de minune persistă.


Apoi vine Adelina şi îi spun că trebuie să ne pregătim de plecare. Doamna îmi spune ce drăguţă a Adelina şi ce prietenoasă, nu ca mine. Ne salutăm şi o las singură cu planurile ei de redecorare a camerei care nu i-a ieşit bine că n-a prins cum trebuie vopseaua. Iau fata şi plecăm împreună gata răsconversate la treburile noastre obişnuite de după-amiază.

19 comments:

to-morrow said...

...Macar ai avut parte de conversatie in limba materna :) Forma a contat in acest episod, nu fondul. Si de ce credeai ca trebuie sa te intelegi de minune cu cineva care vorbeste romaneste :) ? Este un liant necesar dar nu suficient.
Hai, ca nu vreau sa te superi, uite ca ai blogul pentru comunicare in limba romana, cand poftesti.
Cu drag, de pe celalalt mal al Oceanului :)

D.I. said...

:)) eu ma feresc de doamnele-bunici plantate prin parcuri si detinatoare de grai dulce, romanesc. 99,9% din ele, pana acum, au vrut din primele 5 minute sa ma converteasca la religia lor- evident si inevitabil ALTA decat a mea.

Anonymous said...

Deci, daca nu imparasesti aceleasi idei cu cineva intr-o conversatie (oricat de politicoasa - conversatia, desigur)esti nesociabila.

Oh...cat detest eu discutiile despre credinta si D-zeu cand sunt purtate cu cineva de alta religie.

Anonymous said...

Draga Amalia, te inteleg perfect. Adevarul asta romanesc e valabil si pe coasta de vest a Americii.

Flavius Ţerbea said...

Io cred ca minte: si tu esti la fel de draguta si prietenoasa, la fel ca si Adelina :)
Si da, unii e altfel...asa cred ei ca-i bine, deci, sa le fie de bine. Vorba aia, Cineva acolo sus...
Sau pur si simplu e nashpa tanti aia, oriunde s-ar afla.

Lola said...

Esti sigura ca nu a glumit? stiu ca e prosteasca, dar am intalnit expresia de prea multe ori "bla-bla e asa si pe dincolo *scurta pauza si cu o privire ce se vrea ghidusa*... nu ca tine!"

Altfel, ce-si face omul cu mana lui se cheama lucru manual :D

Anonymous said...

Tipic :)

Anonymous said...

Cum adica ''ce draguta e Adelina si ce prietenoasa, nu ca mine''???? Ceva aici imi da cu virgula.... Oare numai mie??
Sau mai nou in codul bunelor maniere e prevazut ca necesara si obligatorie jignirea unei persoane la prima conversatie???
Aduceti-ma si pe mine cu picioarele pe pamant!

Lola said...

Probably Me, nu numai tie iti da cu virgula, dar chiar asa norocoasa esti ca n-ai intalnit niciodata pe nimeni care scoate perle de-astea?
Ca eu stiu vreo 2, adevarat ca una le face mai rar. Gen "ei bravo, uite ce bine arati azi" sau "daca te duci acolo, sa te aranjezi si tu un pic". Si mai am daca mai vrei :))

Amalia said...

O, nu m-am supărat pe ea, m-am amuzat şi de ea şi de mine. De ea pentru că avea impresia că sunt proastă şi de mine pentru că am fost :), dar nu atunci.

Amalia said...

A, şi să nu uit, m-a pus şi să confirm: tu nu eşti aşa prietenoasă, aşa-i? Nu, eu sunt mai ciufută :))

Anonymous said...

Scumpa noastra Amelie, tu esti scumpa si ciufuta se pare.....Daca erai ''mica la stat si iute la mânie'' ii intorceai un spate istoric si o ii acordai favorul de a vorbi singura la pereti.
@Lola
Am intalnit astfel de persoane, cum sa nu, doar ca eu sufar de ''limbarnita'' cum zice mama sau cum zice tata: ''mancarici la limba''. Si daca nici o fapta buna nu ramane nepedepsita...ei bine, la mine astfel de lucruri nu se pot trece cu vederea

Donazz said...

Doamna te-a citit din prima, as zice! Te simt oamenii mai cit esti de ciufuta, crezi ca pacalesti pe cineva??
Hahahahaha!!

Lola said...

Probably Me, eu nu dau 2 bani pe parerea cuiva care nu m-a cunoscut decat cu 5-30 de minute in urma. Si chiar daca m-ar cunoaste mai bine, parerea cuiva despre mine nu inseamna ca asa si sunt sau ca devin ceea ce mi se spune ca sunt.

Plus ca, n-as vrea sa-i dovedesc ca are dreptate :))

Amalia said...

@Donazz: m-a prins cu ocaua ciufuta :)

@Lola: a fost amuzant, de asta am si scris, ca vorbeam, vorbeam, rasturnam sacul cu pereti si rude si asset-uri si dintr-o data am incasat o palma si apoi am mers vesele mai departe, pe ogorul marturisirilor :) ea n-a sesizat nimic salbatic in aceasta conversatie

Lola said...

Ca sa vezi cum functioneaza universul cateodata: doar ce m-am intors de pe afara, unde cu cine crezi ca ma intalnesc? exact persoana de care spuneam ca face de-astea foarte des. Ei, iti dai seama cu ce zambet am intampinat-o, zicand eu in mintea mea "na belea, ca o sa am una noua pentru Amallia, ce brodeala".
Din pacate, i-a venit autobuzul prea repede si n-a avut timp :(

Poate trebuia sa mentionez din prima ca este dealtfel o persoana absolut delicioasa, plina de energie - pozitiva, nu oricum - si funny cat cuprinde. Si am aceeasi reactie ca si tine, rad si merg mai departe. :D

Gradina e mare, ce sa facem...

Amalia said...

Lola, ai dreptate, gradina e uriasa!!

Anonymous said...

Eu credeam ca se scrie tobogan.

Amalia said...

@Mircea Popescu: s-ar putea sa se spuna tobogan. Daca zic tobogan mi se pare ca se spune topogan si invers :)