Monday, April 21, 2008

De grija altuia

Am limite. Spre deosebire de alţii care n-au. Una dintre ele este că nu înţeleg de ce, aici în ţara isterizaţilor de cumpărărturi, unde nu putem dormi de gemetele magazinelor care se surpă sub povara stocurilor de ţoleturi, în marea majoritate a cazurilor cetăţenii civili nu se sinchisesc mai departe decît de a-şi arunca pe propria persoană un trening gri.

Nu propun să ne trasformăm toate în fetele de la Vogue care pînă îşi potrivesc toate detaliile apariţiei extenuează trei stilişti, şapte coafeze şi minim zece păpucari cu ştaif, dar orişicît. De ce fetele astea de pe stradă, tinerele, frumuşele, nu-şi pun o bluziţă veselă cu un blug nou, în loc de şleampetele alea de fuste cu vedere la costiţă, asortate cu bluza de trening.

Că altfel văd că marfa cusută la Macao se vinde bine, dacă stai la coadă să-ţi plăteşti şi tu un chiloţ, durează. Tricourile se vînd, hainele se vînd, oamenii se vînd, totul se vinde. Şi atunci ce amarul meu fac cumpărătoarele astea ciudate cu cumpărăturile lor? Se duc acasă şi sapă o groapă, ca să le depoziteze acolo? De ce Doamne iartă-mă, în principiu nu le îmbracă niciodată, şi îşi solicită la nesfărşit acelaşi trening anxios şi deprimat, care, uite, să le spună şi lor cineva, nu mai poate!

4 comments:

Donazz said...

Mi-ai ghicit gindurile!! Intr-adevar, oare ce fac femeile si fetele cu toate lucrurile alea pe care le-as fi cumparat eu... sa la pun eu in groapa pe care am sapat-o la radacina sifonierului.. doamne iarta-ma!

Amalia said...

Cred că le cumpără, se grăbesc spre casă, le descarcă, mănîncă un burger şi pleacă... la cumpărături.

Darie Ducan said...

imi place cum scrii

Amalia said...

Darie, mulţumesc. Mă bucur că îţi place. Şi mă incurajează!


Amalia