Ca un flux de conştiinţă încorporat într-o structură biologică trecătoare ce mă aflu, sînt dăţi cînd mai moţăi în tren. Fiind navetistă, sau dacă sună mai bine (şi sună, că e englezit) commuter-iţă, fac asta de două ori pe zi. Tur - retur, adică un round trip pe zi.
Dar nu despre asta vroiam să vă povestesc azi. Între picotiri mai bag de seamă una, alta, picanteriile de pe traseu. Zilele trecute am observat (nu ştiu, să anunţ la comisia premiului Nobel?) că în curtea fiecărui vis american de pe traseu (a se citi în dosul fiecărei case) se lăfăie o mîndreţe de baltă.
Dar nu o băltuţă delicată, cum aţi putea să credeţi, ci o baltă serioasă, demnă la orice oră de o pereche de cizme de cauciuc. Am văzut că între diametrul bălţii şi cantitatea de zăpadă picată recent peste curte există o corelaţie puternică şi pozitivă, şi am zis că aşa ceva nu poate rămîne neraportat pe blog. Ca să ştie toată lumea.
No comments:
Post a Comment